Anna-Nora ROTARU: Eternă femeie

ETERNĂ FEMEIE
 
Istovit-am plecat
Și-n urm-am lăsat,
Sub talpa mea,
Pulbere de stea…
Drumul mi-e lung,
Oftatul prelung,
Că n-am puterea,
S-alung durerea,
Ce mă sugrumă,
Cu capul în humă…
Pe coardă m-atinge
Din spate mă-mpinge,
Să cad în genunchi,
Ca trăsnetu-n trunchi,
În cord să-mi pătrundă,
Să mi-l străpungă,
Precum la o fiară,
Ce trebuie să piară,
Sacrificiu-n totem,
Pentr-un scop suprem,
Ce nu-l înțeleg,
Nu pricep să dezleg,
De Sus rânduit,
C-aș fi păcătuit,
Cu ceva ce nu știu,
Pare fals, străveziu,
Pe veci să fiu mută,
Fără coarde lăută,
Lipsită de gânduri,
Nescrise pe rânduri…
Dar stând pe treaptă,
Bun nu m-așteaptă,
De ast-am să fug,
Să nu ard ca pe rug…
Mi-i trupul bolnav,
De viață hulpav,
Pe calea rugăminții,
Să m-ajute sfinții,
Sau vreun Heruvim,
Să-mi schimbe destin !
Mi-i sufletul pur,
Voi pluti în azur,
Să simt în zori,
Mirosul de flori,
Răsădind în cenușă,
Un pui de brândușă,
Să-l am amintire,
Că plec în neștire,
Fugind de-ntuneric,
De tot ce-i himeric,
Uitând ce mă doare,
M-oi-ntoarce la Soare,
Că acolo-s scânteie,
O eternă femeie !

————————————

Anna-Nora ROTARU

Atena, Grecia

8 Martie 2019

Lasă un răspuns