În fiecare dimineaţă, când mă duc la slujbă, mă întâlnesc la lift cu vecinul meu, Ariel. În loc de salut, mă întreba:
– Ce se mai aude? Ce mai faci?
La intrarea în instituţia la care lucrez, mă întâlnesc zilnic cu Iosef. Aleargă şi sare câte trei trepte deodată, pentru că e mereu în întârziere, dar îmi aruncă şi el un:
– Ce mai faci? Cum merge treaba?
Pentru ca sunt atât de draguţi şi se interesează zilnic ce mai fac, iar eu nici nu apuc să le răspund, m-am hotarât să fiu politicos şi bine educat. Cu alte cuvinte, să-i informez, să le dau răspunsuri corecte la intrebările lor. Ieri dimineaţa m-am întâlnit, ca de obicei, cu Ariel. Am intrat in lift, i-am spus bună dimineaţa, iar el mi-a răspuns „Ce mai faci?”. Atunci l-am prins de un nasture şi i-am relatat amânunţit:
– De vreo două zile, nu ştiu ce am, mă doare capul şi nu dorm prea bine… Nevastă-mea s-a înscris la un club sportiv şi, ce crezi? Instructoarea a rămas gravidă şi dă rasol la lecţii… De la primărie am primit nota de plată pentru apă, nu ştiu de unde scot ăstia nişte sume atât de imposibile, de parcă aş avea o moşie de stropit… Una din nepoţelele mele a fost răcită şi acum tuşeşte tot timpul, o tuse din alea uscate, iritative… Alaltăieri mi-am făcut analizele şi, ce crezi? Colesterolul nici nu a urcat, dar nici nu a scăzut, cu toate că folosim numai ulei de măsline şi fac o cură de brocoli…
– Scuză-mă, zice Ariel, dar pierd autobuzul.
– Ce contează!? Stai să-ţi răspund ce mai fac!
Ariel abandonează nasturele în mâna mea şi dispare. Dar nu înainte de a mă privi de parcă ceva nu ar fi tocmai in regulă cu mine. Nu-i nimic. La serviciu îl întâlnesc pe Iosef. Când mă întreabă ce mai fac, îl prind vârtos de braţ şi îi relatez:
– De vreo două zile, nu ştiu ce se întâmplă, dar ma cam doare capul şi am insomnii… Nevastă-mea s-a înscris la un club sportiv şi, să vezi ghinion, tocmai acum instructoarea a rămas însărcinată şi dă rasol la lecţii… Ăştia de la primărie mi-au trimis o notă de plată pentru apă, de parcă aş avea un restaurant sau un bazin de înot in sufragerie… Una din nepoţele tuşeşte… Ştii de ce? Pentru că mai întâi a avut o răceală din alea păcătoase care lasă urmări, ştii tu, slăbiciune şi lipsa poftei de mâncare, tuse şi toate celelalte… Mi-am făcut analizele şi, n-ai să mă crezi, dar colesterolul nu s-a modificat, cu toate că…
– Scuză-mă, strigă Iosef, dar sunt în întârziere.
– Ei şi? spun eu. Din moment ce m-ai întrebat, e normal să-ţi răspund. Cu toate că mâncăm foarte sănătos, adică nu tu prăjeală, nu ouă, numai salate şi fructe şi peşte slab…
– Mă dă afară din slujbă, urlă Iosef.
Dar eu îl ţin de mânecă şi continui:
– Am făcut nu demult remont în bucătărie şi…
Iosef abandonează haina şi o rupe la fugă, dar observ în ochii lui o luminiţă ciudată. Ce ar putea să fie?
Astăzi i-am întâlnit ca de obicei. Bună dimineaţa eu, bună dimineaţa ei. Fără ce mai faci, ce e nou, ce se mai aude… Te pomeneşti că s-au supărat pe mine… Probabil pentru ca nu mă interesez niciodata ce mai fac ei! O să-i întreb…
––––––––––
Dr. Dorel SCHOR
Tel Aviv, Israel
31 decembrie 2015