Ne-am obișnuit să caracterizăm viața din România strict în culori întunecate. Există suficiente motive pentru o asemenea abordare. Dar ce nu este acceptabil este să considerăm că stări mai bune sunt cu neputință și nu au loc.
În realitate ce este negativ în România este viața politică și, încă mai exact, calitatea politicienilor. Acești politicieni se află parcă într-un concurs nefericit de “cine poate fi mai rău sau mai nepotrivit”. Am avut ocazia să îmi exprim părerea că, acest nefericit concurs, a fost câștigat de departe de formațiunile politice ale așa zisei “opoziții”, a ștrengarilor și stârpiturilor subordonate anti-românismului. Acestea fiind spuse și acest trist adevăr reamintit trebuie arătat că în România nu sunt doar lucruri rele, există stări superlative și ele ar trebui să fie exemplu. Iar aceste condiții pozitive sunt oferite de cea care a fost, este și va fi Maică Neamului Românesc: Biserica Ortodoxă.
Cel care va străbate România va vedea că nu există sat, nu există cătun, nu există margine de oraș în care Bisericile să nu fi fost recondiționate, revopsite și a căror curți să nu fie grădini bine mirositoare. În plus prezența credincioșilor în Biserici, la slujbe, este copleșitoare. Bisericile sunt pline de oameni maturi dar încă mai vârtos de tineri și de copii. Biserica este vie și vibrantă. Într-un climat al descurajării și capitulării Biserica Ortodoxă este azi activa și prezentă în viața imediată. Patriarhia ajută zeci de mii de săraci, Bisericile și Mănăstirile primesc milioane de oameni care caută pe Dumnezeu.
Inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului a fost manifestarea eroică a unui legământ duhovnicesc și material. În condițiile în care puterea politică se întrece în a capitula și abandona interese și tradiții românești, Patriarhia Română a ridicat un monument care va străbate veacurile și va afirma că Românii sunt născuți și vor rămâne Ortodocși.
Foarte recent, în Februarie 2019, Biserica Ortodoxă Română, prin hotărârile Sfântului Sinod, a arătat că demnitatea este o opțiune, că apărarea demnității naționale este o obligație și că pot fi afirmate drepturile Românești si Ortodoxe, cu duhul blândeții dar fără șovăire.
Sfântul Sinod a adresat spinoasa problema a căilor de rezolvare a crizei ortodoxe din Ucraina.
Teritoriul Ucrainei de azi este unul apărut foarte recent și în bună măsură prin artificii “sovietice” care, doar bine nu voiau. În momentul de față, de fapt până acuma câteva luni, Ortodocșii din Ucraina se aflau sub ascultarea Mitropoliei Ortodoxe a Ucrainei; mitropolie având deplină și necondiționată autonomie și aflată în legătură canonică și de frăție cu Patriarhia Moscovei. O Mitropolie recunoscută de către toate jurisdicțiile canonice din lume.
În 2014 în Ucraina, printr-o lovitură de stat pusă la cale de serviciile de spionaj USA, a avut loc o lovitură de stat. Urmarea a fost declanșarea unui război civil, cu mulți morți, divizarea țării și mai ales încurajarea acțiunilor grupurilor fasciste legate de cunoscutul fascist Stepan Bandera. În aceste condiții un număr de clerici ortodocși s-au alcătuit în jurisdicții “independente” și necanonice. În această tristă situație Patriarhul Constantinopolului (Istanbul) a aflat de bine sa acționeze pripit si sa acorde “autocefalie” acestor jurisdicții necanonice și de inspirație politică. Evident acțiunea Patriarhului Bartolomeu (Istanbul) a stârnit riposta Patriarhiei Moscovei, al cărei teritoriu de jurisdicție canonică fusese încălcat grosolan și o criză s-a declanșat în toată lumea ortodoxă. În aceste condiții Hotărâre Sinodului Patriarhiei Române sunt exemplu de înțelepciune și demnitate.
În primul rând aceste hotărâri au arătat că problema trebuie rezolvată prin dialog și înțelegere frățească între Patriarhia Moscovei și Patriarhia Constantinopolului (Istanbul). Această din urmă Patriarhie, este o rămășiță foarte aproximativă a Bizanțului. O Patriarhie care are doar câțiva credincioși, care se află la mila guvernului Turciei și sub controlul spionajului USA. O Patriarhie care se menține din respect pentru moștenirea Bizanțului dar care trebuie să se poarte respectuos și atent, Provocările excentrice ale actualului Patriarh, Bartolomeu, nu vor face decât rău acestei firave jurisdicții.
Dar Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a recomandat dialog frățesc între Patriarhia Moscovei, cu peste o sută de milioane de credincioși și cea a Istanbulului, firava, amărâtă. La caz că nu ar ajunge la înțelegere, problema ar urma să fie rezolvată de o Sinaxă a Întâistătătorilor Ortodocși canonici.
La aceasta Sf.Sinod a mai afirmat că în Ucraina trebuie garantate drepturile la identitate lingvistică și etnică a celor 127 de parohii românești. Spre deosebire de guvernele României care, în goana de a intra slugi la NATO au abandonat pe Românii din Bucovina, Maica noastră, Biserica, nu i-a uitat!
Hotărârile Sfântului Sinod sunt un exemplu luminos și care ar trebui urmat de politicieni. Din nou Biserica Ortodoxă Română arată felul în care se poate merge din Lumină în Lumina, iar Preafericitul Patriarh Daniel se arată din nou ca personalitatea providențiala și mântuitoare a clipei istorice românești.
Întru Mulți Ani Preaericite Stăpâne!
—————————————
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
Jackson, Michigan, USA
26 februarie 2019