În cartea sa,”The Heretics”(Ereticii), publicată în 1905, G.K.Chesterton cuprindea un eseu intitulat, ”On certain modern writers and the institution of family” (Despre anume scriitori moderni și instituția familiei). Acel eseu, în maniera directă, paradoxală, neapologetica, apodictică și fără amabilități inutile, marele scriitor englez desființează o suma de păreri exprimate de scriitori și creatori de opinie superficiali. În esență G.K. Chesterton vorbește despre diferența dintre spațiile vaste și impersonale și cea dintre comunitățile organice și vii. Concluziile sale sunt atât de puternice și se potrivesc atâta de bine momentului istoric actual, încât consider util să le prezint și să le actualizez prezentului, zilei pe care o străbatem.
În momentul de față sumedenie de “creatori de opinie” vorbesc despre virtuțile marilor construcții socio-politice, despre “virtuțile” imperiului și încă mai exact cele ale “globalismului”.
Conform acestor activiști, micile comunități, inclusiv familia, ar fi în momentul de față depășite ba chiar, ar fi o piedică în dezvoltarea deplină și “liberă” a omului. Familia ar fi direct o formațiune, nu doar anacronică, dar direct nocivă. Conceptul de familie ar stăvili “eficacitatea” prin faptul că membrii aceleiași familii, fiind legați unii de alții, ”individul” nu ar putea să acționeze pe tărâm socio-economic “liber”, fără prejudecăți și norme tradiționale. La fel, după aceiași logică și folosind fundamental aceleași argumente, sunt condamnate Națiunea și Statul Național și încă mai vehement credință creștină, cea care da conținut și argumentează și pentru Familie, și pentru Națiune și pentru Statul Național.
Cei care predică împotriva comunităților organice, Familie, sat, Națiune, Stat Național, sunt cei care, conștient sau inconștient sunt de fapt împotriva vieții care ne înconjoară.
În existenta lucrurile nu sunt abstracte, sunt concrete, cu personalitate și aproape întotdeauna unice. Nici o frunză nu este identică alteia și cum putem îndrăzni să credem că oamenii pot fi “identici”? De aceea cei care predică mari “imperii” și “globalism”, întotdeauna vor începe prin a deplânge așezămintele tradiționale și tot întotdeauna vor sfârși în teroare sângeroasă. Aici intervine marele paradox. Creștinismul, luptând pentru Împărăția Cerurilor întotdeauna caută să ducă acolo existența concretă a lumii în care trăim. Ortodoxia nu consideră “materia” ceva rău, o consideră căzută, dar căreia i se cuvine să fie ridicată, mântuită. De fapt, prin această înțelegere, Ortodoxia se dovedește că fiind singura învățătură cu adevărat materialistă! Iar cu aceasta și în această învățătură ar trebui să privim și relația “omului”, adică a persoanei, cu locurile și comunitățile în care trăiește.
În primul rând este un adevăr elementar că noi nu ne alegem nici locul unde ne naștem, nici oamenii din jur, nici rudele și nici vremea când ne naștem. Toate acestea ne sunt date și în mijlocul lor trebuie să ne “dovedim” existenta, bună sau rea.
Din acest punct de vedere afirmația că “familia este un loc al armoniei și păcii” este dubioasă și ar trebui să fie privită foarte calificat.
În fiecare familie va trebui să ne câștigăm “locul” și poziția, în fiecare “familie” vom avea de acționat cu oameni diferiți, cu caractere felurite. În orice caz viața într-o familie, și mai exact în familia în care ne-am născut, este orice dar nu plictisitoare. La fel și viața într-o comunitate organica, într-un sat. Vecinii pe care îi avem, membrii comunității, nu îi alegem, ei sunt, cu calități și defecte, și cu ei trebuie să trăim. Dacă orice viața într-o comunitate sătească este mult mai vastă, căci acolo întâlnim tot și toate. Acolo întâlnim toate condițiile stării umane și acolo trebuie să răzbatem între ele. De aceea, nu este de loc întâmplător că “țăranii” sunt cu mult mai deștepți decât restul oamenilor iar din punct de vedere al înțelegerii oamenilor, hai să-i zicem ”domnește”, al înțelegerii psihologice, sunt fără egal. Un “țăran” nu poate fi păcălit! Iar aici se vădește neghiobia celor care vorbesc despre lumea “mare” și modul în care ea ar largi orizonturi. O altă neghiobie se referă la “curajul” celor care pleacă, în lumea” largă”, să își făurească destinul. În realitate aceștia nu “pleacă”, fug. Cei viteji, întotdeauna stau locului și îl apară, ei sunt “akrites”,”limita nei”, ”grănicierii”, cei care stau la fruntarii și înfruntă primejdia.
Atunci când ne ducem “la capătul lumii”, nu întâlnim persoane, întâlnim mase de oameni cu care nu avem nimic în comun. Dacă mergem în Franța ca turiști nu vom cunoaște un “francez”, vom vedea “francezi”, care ne sunt și rămân străini. La fel este când ne reașezăm într-un oraș mare. Vom căuta oameni care sunt la fel ca noi, cu aceleași interese și aceleași convingeri. Lumea noastră nu va deveni mai “largă”, va deveni mai îngustă. Acest lucru poate fi ilustrat și prin formele de socializare. Asociațiile, cluburile, formațiunile politice, Organizațiile Ne Guvernamentale, toate și fiecare cuprind oameni care au aceleași interese și convingeri. Acestea nu sunt comunități, sunt găști. Iar diferența este enormă. Personalitatea unei comunități este suma personalităților diferite a membrilor ei, personalități care toate sunt acceptate, este unitate în diversitate, într-o gașcă membrii ei stau sub personalitatea găștii. Nu membrii găștii au personalitate, gașca are. Într-o gașcă fiecare membru își va abandona propria lui personalitate și o va adopta pe cea a găștii, se va uniformiza. Este suficient să vedem cum acționează membrii unei găști și cei ai unei comunități organice. Uitați-va la modul în care se exprimă tinerii când sunt în gașcă și la modul în care se exprimă când sunt “acasă”, în satul lor.
Ar trebui să înțelegem bine că toți cei care propovăduiesc împotriva comunităților organice de fapt sunt împotriva persoanei, a omului liber, răspunzător de acțiunile lui și de consecința acestor acțiuni.
În momentul de față “globalismul” și uniformizarea s-au extins fără măsură, dar la fel s-a arătat și vidul lor spiritual și pustiul lor sufletesc.
Comunitățile locale, satele și familia, sunt atacate dar ele nu vor putea fi distruse. Și atâta vreme cât vor fi în existența, străjuite de Sfânta Ortodoxie, ele vor oferi un model mântuitor. Iar în permanentă să ținem minte;” … atunci când se ridică oamenii de nimica, nelegiuiții mișună pretutindeni.”(Ps.11,8)
—————————————
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
Jackson, Michigan, USA
14 ianuarie, 2019