Miriam Nadia DĂBĂU: Poeme de dragoste

De ce

 

De ce te iubesc
când norii dau ploaie?
De ce plâng când
stelele cad?
De ce pământul
dă iarbă și acoperă
iubirea ?
Atât de greu te găsesc
printre ramuri de brad !
Printre florile nopții
și îngeri…te caut…
atunci când diminețile
izbucnesc în strigăte
de bucurie…
Arome le ai și le-mbraci,
cu iubirea pierdută
prin stele…
Iubire, le ai?…
Iubire, le știi!…

 

Ascultă-mă…

 

Iubitul meu, când pentru prima oară mi-ai șoptit …
Că dragostea e tot ce ne-ncojoară,
Am tresărit precum o floare rară sub adieri de vânt răzlet ,
ce-și caută loc sub soare…
Tu știi că dacă într-o zi petalele-mi vor fi atinse
și raze mă vor risipi în nori,
Iubirea mea să o păstrezi aievea,
cu împletiri de rozmarin și dor…
Nu vreau să plângi când vei citi ce-am scris,
Un dor nebun am …doar să te-ating
și te iubesc la fel de mult,
ca trandafirii scurși pe trupul gol…
O lacrimă de-ți ștergi discret
o simt cum arde în eter
și ploile o sting mereu, nu-ți fie teamă de-o să pier…
Te las…să-mi plâng iubirea mea cu flori de nufăr și parfum
și știu că nopțile-ți vor fi
la fel de albe și pustii!

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

9 ianuarie, 2019

Lasă un răspuns