Victor COBZAC: Înveliți într-un descântec

ÎNVELIȚI ÎNTR-UN DESCÂNTEC

Motto:

                             ,,… Hai cu mine într-un iris
                         de copil venind călare …”

                                                         („Cântec desculț” de Camelia RADULIAN)

 

Hai cu mine pe cărări,
Unde n-a călcat piciorul,
Să zburăm și c-o aripă,
Unde susură… izvorul.

Cel cu apă cristalină,
Rece ca un vârf de munte,
Vântul să-și croiască drum,
Printre ierbile cărunte.

Hai să răvășim trecutul
Pus pe-o foaie de hârtie,
Să spălăm urme lăsate,
Cu o lacrimă… târzie.

Sarea s-o turnăm pe rana,
Necicatrizată încă,
Savurând din cer cu ochii,
Nu-i o zare mai adâncă.

Hai să biruim secunda,
Cu miros de răzvrătire
Ce se scurge… în nisip,
Ca un strop de amintire.

Să legăm doi și cu doi,
Timpul nemilos mai trece,
Ca făcând bilanțul vieții,
S-o trăim pe nota zece.

Hai să prindem rădăcini,
Într-o urmă de căruță,
Dintr-un sâmbure de dor,
Verde numai o crenguță.

Pe ea păsări să se-adune,
Pentru un concert regal,
La pupitru-o păpădie,
Codrul verde… la caval.

Să aprindem din scânteie,
Focu-n vatra unui cântec,
Să dormim pe prispă goi,
Înveliți într-un descântec.

——————————————

Victor COBZAC (VicCo)

Chișină, Basarabia

12 ianuarie 2019

 

Lasă un răspuns