PERSONAJELE:
- Narcis Treiscaietzi-Țeposu, profesor de botanică la liceul din localitate
- Florentin Floroiu-Guraleului, cumnat cu Florică-Bujorel Boboc
- Florică-Bujorel Boboc (Bâlbâitul), 25 ani, fiul lui Florin Boboc-Floaredecolț și tatăl copilașului Floricel Mugurel Boboc
- Florin-Trandafir Boboc (Bunicul), bunic, tată și fiu a lui Florea Boboc-Trandafir
- Florea Boboc-Floaredecolț (Străbunicul), foarte milităros. Fost sergent major în armată. Scriitor – memorialst şi rezervist.
- Floricel Mugurel Boboc (Copil, nepoţel-strănepoţel), trei ani şi trei luni, (eventual în cărucior), purtând scutec
Duminică! Zi cu soare. Bărbaţii a patru generaţii de Florini din familia Boboc se plimbă pe Strada Mare a orăşelului patriarhal Floreşti. Deodată, nu departe de florăria „Zambilica SRL”, dau nas în nas cu cumnatul Florentin Floroiu-Guraleului, fratele soției lui Florică-Bujorel Boboc (Bâlbâitul).Guraleului este însoţit de un necunoscut. Încep prezentările:
Florentin Floroiu-Guraleului: Oho-ho-ho! Pe cine văd! Rudele mele dragi…! Salut cumnate Florică! Sal’tare domnule Floaredecolț! Salutare distinse domn Boboc-Trandafir! Ce bucurie, ce plăcere! Vi-l prezint pe Sică-Narcisică, amicul meu pe care de fapt în cheamă…
Narcis Treiscaietzi-Țeposu: (grav) Narcis Treiscaietzi după mamă și Țeposu după tată. Profesor de botanică!
Florică-Bujorel Boboc (Bâlbâitul): Flo-flo-ricel Bu-bu-bu-jorel Bo-bo-boc…
Narcis Treiscaietzi-Țeposu: Încântat de cunoştinţă! Vai domnule Floricel, dumneavoastră sunteţi rudă cumva cu primarul Boc?
Florică-Bujorel Boboc (Bâlbâitul): Nu-nu-nu! Eu ssssunt Bo-bo-boc! El e doar Bo-bo… ptiu fir-ar să fi-fie! El e doa-doar Ieeeeeeeeemil Bo-boc. Boc! (şi zâmbeşte uşurat!)
Florin-Trandafir Boboc (Bunicul): (se prezintă şi el oferind necunoscutului o frumoasă carte de vizită pe care este imprimată o floare galbenă): Florin-Trandafir Boboc – fost senator, actualmente cântăreţ la baluri şi petreceri!
Narcis Treiscaietzi-Țeposu: O carte de vizită mi-nu-na-tă! Iar floarea… imi aduce aminte de exotica… Tagetes Erecta! Unii zic că îşi trage numele de la geţi? Eu zic că nu! Consider că este vorba de o floare nativă din Mexic unde se numeşte „Cempasúchil” sau „Flor de muertos” adică pe româneşte “Floarea morţii”! Scuzaţi vă rog!
Florin-Trandafir Boboc (Bunicul): (roşu la faţă de furie): Auzi, dom-le Narciseală… ce fel de profesor de botanică eşti matale dacă nu poţi deosebi o tagetă de o calendulă!?
Narcis Treiscaietzi-Țeposu: Distinse domn, s-avem pardon! Narcis Treiscaietzi și Țeposu mă cheamă! Nu Narciseală! Cât despre calendulă pot să vă informez din studii extrem de profunde că are petalele mult mai dese. Ea a fost înregistrată cu denumirea latină „Calendula officinalis” şi face parte din familia Asteraceae! În popor i se mai spune şi gălbenea, cărăgea, calinică, caldaruşă, cilimică, coconiţă, crăiţă, fetişcă, filimică, floare galbenă, hilimică, ochi galben, ruginea, rujuliţă, roşioară, ruşculiţă, salomie, salunie, sinilie, stancuţă, tătăiaş, văzdoagă… Se foloseşte la preparea unor medicamente precum creme sau tincturi. Pentru uz intern… la tratamentul gastritelor hiperacide, ulcerului gastric, ulcerului duodenal, colecistitei, icterului infecţios, bolilor de ficat, cicatrizant intern, dismenoree, osteoporozei, ulceraţiilor canceroase, inflamaţii ale colonului, hemoroizi şi nu în ultimul rând ca vermifug… impotriva limbricilor, teniei, oxiurilor! (Faţa lui Boboc-Floaredcolț a devenit stacojie. Din ochi îi ţâşnesc flăcări!) Pentru uz extern la tratamentul acneei, arsurilor, degerăturilor, a rănilor purulente, a cancerul pielii, a leziunilor ulceroase ale sânilor, a cancerului mamar… bolilor tegumentare, micozelor, trichomoniazei, şi leucoreei… Trichomonas vaginalis! (Floaredecolț duce mâna la inimă şi dă ochii peste cap!)
Florentin Floroiu-Guraleului: (încercând să salveze situaţia) Ţi-l prezint şi pe domnul străbunicu’ Florea Boboc. În cel de-al doilea război mondial a fost sergent… la vânătorii de munte! Veşnic în căutarea „Florii de colţ”!
Florea Boboc-Floaredecolț (Străbunicul): (ţanţoş, bătând milităreşte din călcâie, scoate şi el o carte de vizită din buzunarul de la piept, dar se răzgândeşte şi o pune înapoi… uitându-se cu milă la băiatul său… acum ajuns bunic): Sergent major Florea Boboc- Floaredecolț că așa sunt trecut și la Biroul Populației! Scriitor – memorialst şi rezervist. „Flori de colţ” am cules cu sutele când eram mai tănăr! Ha, ha, ha! Din „flori” s-a născut și băiatul meu… De-acolo i se trage numele, Florin și Trandafir Boboc! Să-ți spună nevastă-mea, Florica… cum o mai alergam prin munți și văi! Ha, ha! Acum nu mă mai ţin mădularele să bântui pe coclaurile muntelui, aşa că în timpul liber… cultiv roze prin grădină! E o meserie mai de câmpie!!! Ha, ha, ha, ha! (râde tare!)
Narcis Treiscaietzi-Țeposu: Am înțeles! Roze… Ce romantic sună! Înseamnă că melodia preferată a domnului Trandafir Boboc ar trebui să fie ori melodia lui Florin Bogardo „Să nu uităm nicicând să iubim trandafirii” sau „Rose rosse” cantată de italianul Massimo Ranieri. (Şi începe să fedoneze: „Rose rosse per te, ho comprato stasera, e il tuo cuore lo sa.. cosa voglio da te. D’amore non si muore…”)
Florea Boboc-Floaredecolț (Străbunicul): (cu un glas iritat! Îi pune mâna pe gură!) Pardon monşer! Melodia preferată a fiului meu este „Trandafir de la Móldova”! Am impresia că dumneata eşti cam snob… Tot o dai pe latineşte şi pe italieneşte… Nu prea îţi place bre… florile româneşti!
Florin-Trandafir Boboc (Bunicul) (nervos): Corect, tăticule dragă! (cântă cu voce tare, aproape țipând): Trandafiiiir de la Modova… Te-am iubit, dar nu-ți stiu vorba!
Florentin Floroiu-Guraleului (bate din palme frenetic și încearcă din nou să salveze situaţia): Iar ăsta micu… este mugurelul familiei… are trei ani și trei luni neîmplinite! Floricel îl cheamă, ca pe bunica lui… Floricica! Floricel-Mugurel-băiețel-nepoțel-strănepoțel! Bobocul familiei Boboc! Ați înțeles!?
Floricel Mugurel Boboc (Copil, nepoţel-strănepoţel) (alintat): Pe mine mă cheamă Flolicel! Pe tata îl cheamă Flolică! Lică! Lică-iepulică!
Florică-Bujorel Boboc (Bâlbâitul): Pe-pe mi-mine mă cheama Flo-Flo-Flo-rică şi nu-numai mă-mă-mica ta îmi zice Ri-Rrrrică… Să-să-să nu mai sssssssspui aia cu ie-ie-iepurrraşu’ că-că-că e urrrrât – urât tarrrre!
Floricel Mugurel Boboc (Copil, nepoţel-strănepoţel) (cu o mutricică obraznică): Lică, Liiică… Lică-iepulică! (Şi scoate limba la tăticul cel bâlbâit)
Florică-Bujorel Boboc (Bâlbâitul) (suparat): Sssssă-ţi fi-fie rrrrrrruşine! (şi îi plesneşte o palmă peste posteriorul cu scutec… Că, deh, unde dă tata creşte!)
Floricel Mugurel Boboc (Copil, nepoţel-strănepoţel) (plângând în hohote): Să nu mai dai în cutecul meu că mă doale… Eşti lău! Lău de tot! Un tată lăăăău! Tatălăule!
Florea Boboc-Trandafir (Străbunicul): (îl ia de-o ureche pe Florică-Bujorel): Nepoate Floricăăăă… ai făcut un gest nesăbuit! Ai dat într-un suflet nevinovat! Se zice că… copiii nu trebe să-i atingi nici măcar c-o floare! Ruşiiiiine să-ți fie! Mama ta de Bujorel…
Florin-Trandafir Boboc (Bunicul) (îl ia de cealalta ureche): Ru-şi-ne găliganule! Ru-și-ne! Când ajungem acasă te învăț eu minte! îți aplic pedeapsa „Florii de Colț”! Te pun la colț în genunchi pe coji de nuci! Schimbăm noi foaia! Ai să vezi tu cum se ajunge Floricel… la Floarea din Colț! Ma-ga-ru-le!
Floricel Mugurel Boboc (Copil, nepoţel-strănepoţel) (plângâd şi mai tare): Luşine! Luşine! Lușine măgalule! Pentlu că m-ai bătut, o să te spun la mama că faci pipi în chiuveta de la bucătălie! Batăcuşule! (Toate generaţiile se uită întrebător la bâlbâitul tată care se ia cu mâinile de cap!)
Florică-Bujorel Boboc (Bâlbâitul): (cu ochii ieșiți din orbite, frecându-se la urechi de durere): Mi-mi-minte! Mi-mi-minte!
Florentin Floroiu-Guraleului (încercând să salveze a treia oară situaţia): Nu mai plânge Florică! Dacă nu mai plângi te ia nenea Florentin la grădina botanică să-ţi arate florile.
Floricel Mugurel Boboc (Copil, nepoţel-strănepoţel) (smiorcăindu-se): Dal futuli sunt pe acolo? De ăia cale zboală din floale în floale? Dal păsălele…? Vleau-vleau la futuli şi la păsălele! (Cu toţi încep să zâmbească uitându-se cu subînţeles la tăticul bâlbâit care era verde la faţă!)
Florentin Floroiu-Guraleului: Sunt, sunt! Promit că te duc, dar numai dacă îmi spui o poezea?
Floricel Mugurel Boboc (Copil, nepoţel-strănepoţel) (işi şterge ultima lacrimă şi începe să recite):
Întl-un coş cu violele
Şade două păsălele
Amândouă ţilipesc
Eu pe… tine te iubesc!
Nene Folentin, acuma mă duci la flutuli şi la păsălici?
Florentin Floroiu-Guraleului (făcând cu ochiul către cumnatul său, tăticul copilului) Îți cumpără nenea Florentin și vată pe băț… și un iepuraș…
Floricel Mugurel Boboc (Copil, nepoţel-strănepoţel): Iepulaș nu vleau, că ial mă bate tata lău…
Narcis Treiscaietzi-Țeposu: Oooo! Sper că mă luați și pe mine la Gradina Botanică!
Floricel Mugurel Boboc (Copil, nepoţel-strănepoţel): Pe tine te luăm numai dacă îmi cumpeli vată pe băț!
Narcis Treiscaietzi-Țeposu: Cumpără nenea! Dar îmi spui si mie o poezie!?
Floricel Mugurel Boboc (Copil, nepoţel-strănepoţel): Spun! „Când glădinile-nflolesc, Eu pe tine te iubesc”! Gata! Ba mai am una pentru tati:
Lică. nu știa să zică
Lâu, lâțușcă, lămulică,
Dar de când copilu-nvață
Poezia desple lață,
Tati a-nvățat să zică…
Lâ-lâu, lâ-lă-țu-țușcă, lă-lă-mu-mu-lică !
(Toată lumea râde și se îmbrățișează! Singurul supărat e Florică-Bujorel-Bâlbâitul care stă de-o parte și se calcă pe bombeul pantofului din piciorul stâng și invers.. și își întoarce buzunarele de la pantaloni pe dos…)
(Fine)
–––––––––-
Stan PĂȚITU Jr.
Launceston, Tasmania, Australia
1 aprilie 2013