Prin noțiunea de conștiință redăm, în primul rând, aspectul care vorbește despre sentimentul de responsabilitate morală a omului față de propria sa conduită. De fapt, conștiința este unicul lucru care îl face pe om să mediteze asupra propriului comportament și a propriilor acțiuni pe care le realizează în viața publică și cea personală. Anume prin conștiință omul este menit să-și cunoască propriile manifestări în raport cu lumea înconjurătoare și, bineînțeles, cu mediul social prin care există. Contactul cu mediul social este componenta care-l predispune pe om spre diverse încercări emoționale/ sentimentale, la rândul lor, toate fiind însoțite de acțiuni ce pot provoca acorduri șau dezacorduri în procesele și manifestările realizate. În raport cu aceste manifestări, exprimări, contacte conștiința omului își asumă diverse conținuturi prin intermediul cărora au loc perturbări de morală, echilibrul emoțional fiind predispus spre acțiuni cu efecte pozitive, dar și negative. Iar în cazul când omului îi sunt atribuite anumite împuterniciri publice atunci el poate să se manifeste prin variate poziții, lăsând conștiința să acționeze atât în limitele rațiunii umane, cât și în limite iraționale. Din istoria omenirii, prin fapte concrete, se cunosc multiple exemple despre faptul cum se modifică caracterul/ morala omului atunci când ajunge în fotoliul putetii sau atunci când obține funcții de conducere în administrarea propriului stat. În astfel de situații sau perioade ale vieții sale conștiința omului este afectată de patogeni instabili care îi pot provoca dezechilibre serioase în comportamentul emoțional, ulterior omul puterii producând modificări esențiale în viața concetățeanului/ a statului respectiv/ istoriei mondiale (exemple reale: Adolf Hitler, Augusto Pinochet, Benito Mussolini, Iosif Stalin, etc), în consecință având loc conflicte civile, războaie mondiale, altele. Însă, tot din istoria omenirii cunoaștem faptul că omul cu o cultură autentică și o inteligență aparte sau, mai bine zis, cu o bogăție autentică sufletească-divină/ spirituală este mai puțin influențat de funcția sau condiția puterii pe care o ocupă în ierarhia administrativ-guvernamentală/administrativ-regală/administrativ-politică/ conducători de stat, care la rândul lor, prin bunul simț moral au fost aproape de nevoile propriului popor, dar mai ales, de a face ca propria țară să devină cât mai prosperă (exemple: regina Victoria a Angliei, regele Carol I al României, regina Elisabeta I a Angliei, Iosif II al Sfântului Imperiu Roman, regina Ecaterina cea Mare a Rusiei; Napoleon Bonaparte – un exelent strateg militar, dar și un conducător care a acordat o mare atenție maselor/omului simplu din societate); iar acel om al puterii ce are o cultură și educație spirituală mai puțin satisfăcătoare este mereu supus unor schimbări emoționale care produce, în majoritatea cazurilor, doar efecte cu caracter negativ în mijloacele de trai și de viață ale propriului stat. Prin respectivele se confirmă necontenit aspectele ce sunt dependente de conștiința omului, de sentimentul de responsabilitate morală față de propria sa conduită, acestea fiind atât în dificultate, cât și în ordinea decentă a rațiunii. Corespunzător, prin ordinea decentă a rațiunii omul puterii/ politicianul poate oferi o funcționalitate pozitivă în treburile unui stat, asigurând populației drepturi civile, sociale, economice, bunăstare și liniște socială etc. În caz contrar, prin ordinea indecentă a rațiunii omul puterii/ omul politicii poate oferi o funcționalitate negativă în treburile statului, oferind populației respective doar inechitate socială și, nemijlocit, un mod de trai plin de suferință, tensiune, neliniște, neajunsuri materiale/ culturale/ educative.
Dacă conștiința este o formă de reflectare a realității obiective, un produs al materiei superior organizate creierului uman și al vieții sociale (conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române), atunci politica este o formă a puterii care se manifestă la nivel public, reprezentând activitatea omului în sfera administrativă a statului. Însumând în sine arta de a guverna, politica, ca atare, este un fenomen prin care se distinge lupta pentru putere, fiind o luptă atât de nivel național, cât și mondial, în rezultat, simbolizând corelația dintre conștiința politică și puterea politică. Am putea spune că sunt niște lucruri identice care se asociază în funcție de substanță, dar, în același timp, am putea spune că sunt și niște aspecte în opoziție directă, însă indiferent de cum sunt înțelese aceste conținuturi ele, oricum, reprezintă manifestări nespus de importante în existența omului. Deci, puterea politică/ administrativă care se manifestă într-un stat este dependentă de conștiința politicianului care, în diverse cazuri, se modifică de la un moment la altul în raport de poziția sa socială, starea morală, culturală, educativă, lucruri ce sunt și nu sunt potrivite unui om de conducere sau unui om din arta politicii. Omul puterii/ politicii trebuie să fie o personalitate cu o cultură autentică și cu un bun simț al moralei, având la bază echilibrul spiritual adecvat. Făcând politică, omul puterii are nevoie, mai întâi de toate, de o rațiune logică pentru a nu deregla funcționalitatea normală a societății, în același timp, are nevoie de a se impune și de a soluționa problemele prioritare ale statului pentru a crea o bunăstare socială cât mai sigură, astfel ignorând interesele personale față de cele publice. Este un adevăr că oamenii din sfera politicii tind de a obține beneficii personale cât mai impunătoare din contul statului și nu numai, fenomenul respectiv fiind specific țărilor slab dezvoltate (unde conștiința politicianului este cu mult mai degradată), dar nu excludem și țările mai dezvoltate ale Occidentului (însă, oricum în aceste țări conștiința politicianului este cu mult mai umană). În orice fel, diferența este destul de vizibilă în cele relatate mai sus, acest lucru fiind perceput prin nivelul de trai al omului, prin nivelul de dezvoltare al societății. Dacă să ne referim la societatea din țările slab dezvoltate, atunci vom vedea nu numai nivelul vulnerabil de trai al omului, dar vom vedea și un nivel primitiv de cultură și educație al omului-putere. Însă dacă vom prezenta societatea țărilor dezvoltate, atunci vom întâlni un nivel avansat de trai și cultură al întregii comunități, nemaivorbind de conștiința politicianului ce are o inteligență aparte și care, în majoritatea cazurilor, tinde în a soluționa probleme de importanță socială pentru a crea bunăstare și condiții cât mai decente în existența propriului popor. În acest sens, țările dezvoltate ale Occidentului de-a lungul timpului au promovat o politică culturală și economică întru totul benefică omului și întregii societăți. Astfel, s-au impus și s-au format sisteme democratice în organizarea și administrarea țării, iar prin cultura politică și prin sistemul de educație spirituală s-a dezvoltat omul și societatea pe principii civilizate. Respectivele sunt obținute datorită unei culturi politice bine definită sau, mai bine zis, prin conștiința politicianului care respectă în mod decent valorile umane ce sunt raportate la valorile sociale. Rezultatele obținute în dezvoltarea umană, socială, economică se datorează culturii politice ce este promovată de o clasa politică conștientă în tot ceea ce realizează, având la bază profesionalismul adecvat. Clasa politică a țărilor dezvoltate din Occident, fiind formată din indivizi ce denotă inteligență, este capabilă să îndeplinească obiectivele propuse în fața alegătorului, totodată, să pună în practică bunul simț al moralei și al conștiinței politice. Este și un adevăr că actualmente clasa politică și nu numai a țărilor dezvoltate din Occident se confruntă cu mari probleme, incertitudini de ordin administrativ/ politic pe fundalul schimbărilor în plan mondial, acestea fiind cauzate de procesul destul de mare al migrațiunii din afară; de unele divizări/ modificări în cadrul Uniunii Europene, precum Brexitul; de conflicte internaționale cauzate de dezacorduri politice și sociale.
Referindu-ne însă la cultura politică a țărilor slab dezvoltate, atunci în acest caz ne vom întâlni cu o clasă politică sau cu politicieni agramați, mediocri, inculți care tind numai de a-și rezolva problemele personale din contul electoratului, ulterior obținând funcții în puterea/ fotoliul statului. Neavând la bază nicio cultură politică, niciun sistem stabil și concret de concepții politice, nicio strategie pe termen lung, nicio conștiință profesională, dar în unele cazuri și nicio conștiință morală, atunci asemenea politicieni se regăsesc în societatea basarabeană de astăzi. În cazul dat vom radiografia sistemul politic moldovenesc care, conform realității existente, nu are nicio responsabilitate morală față de tot ceea ce se întâmplă în societate și față de tot ceea ce se încadrează în perimetrul politica unei țări. Conștiința unei asemenea clase politice este un dezastru și se regăsește continuu într-un declin enorm care, în rezultat, provoacă doar dezbinare și neînțelegeri în societate, provoacă sărăcie și inechitate socială, nemaivorbind de starea materială extrem de grea a maselor – conform experților Moldova este într-o sărăcie extremă, mai ales localitățile rurale (conform datelor statistice și a Băncii Mondiale 68 la sută din populație este la nivelul sărăciei, 16,6 la sută sub nivelul sărăciei absolute, iar în rata sărăciei extreme se regăsește un procent din populație, anul 2012). Clasa politică moldavă este într-o lupta continuă pentru putere, însă nu este pentru a crea unitate și bunăstare socială pentru concetățeni. Totul se reduce la o conștiință politică nocivă care aduce numai prejudicii societății. Societatea basarabeană este destul de mică, dar cu mulți politicieni, cu multe partide politice (din 2016 și până în prezent se înregistrează în jurul a 46 de partide politice) și cu mulți deputați în organul legislativ al țării – Parlamentul (101 deputați, aleși din 2014 până în prezent, pentru o țară cu o populație de 2,55 mln, fără teritoriul din stânga Nistrului și municipiul Tighina, recensământ 2017). Ipocrizia clasei politice nu are limite, iar cultura acesteia este una ce induce în eroare, care înșeală și care abuzează de buna credință a poporului, masele fiind influențate cât se poate de negativ. Ideologia politică este de a menține poporul în întuneric, în sărăcie, degradare, dușmănie, fără a oferi posibilități în dezvoltarea umană, socială, economică, culturală, în acest mod sfidând identitatea societății și identitatea poporului. Prin conștiința primitivă și egoismul exagerat față de interesele personale, clasa politică basarabeană (indiferent de orientare) s-a transformat într-o putere dominantă care pur și simplu sugrumă existența normală a unui popor, în mod deosebit, a poporului român basarabean. Astfel, aleșii poporului, fiind plini de bunuri materiale și mijloace financiare, își bat joc de popor în cel mai deschis mod, realizând fapte ilegale ce sunt lipsite de orice integritate morală. O asemenea clasă politică, dar și asemenea guvernanți statali, există într-o lume aparte unde nu văd și nici nu aud absolut deloc glasul poporului, iar acțiunile pe care le întreprind nu se încadrează în nicio limită a moralei umane. Ei au creat legi prin intermediul cărora se încalcă în mod flagrant drepturile omului din societate, ei au creat condiții sociale atât de grele întrucât omul simplu din societate nu mai vede nicio ieșire/ nicio lumină; ei au stabilit un monopol social care acționează netransparent, în rezultat, concentrând treptat (sau urmând să concentreze tot ce a mai rămas) în mâna lor toate bunurile statului. Astfel, cultura politică a clasei dominante basarabene este o invariabilă ce dezvoltă tot mai mult regresul societății. Deci, acolo unde spiritul civilizat nu există, atunci nu există nici evoluție și nici cultură politică sau socială. Cultura politică existentă se reduce doar la dezordine și mizerie, iar acțiunile elaborate de clasa dominantă actuală nu fac decât să instaureze și mai mult un sistem monopolizat, punând stăpânire în mod arbitrar și exclusiv pe întreaga societate. Folia succesului al acesteia pentru interesele private sunt o nebunie, o lipsă de judecată corectă care face ca propriul popor să meargă pe cale de dispariție, deoarece pentru popor nu se face nimic bun, este doar manipulat pentru interesele partidelor politice. În mod aparte, se duce o luptă aprigă împotriva poporului român basarabean care aspiră pentru reîntregire, acesta constituind 82,06 la sută din populație (necătând la faptul că 75,7 la sută dintre aceștia se consideră moldoveni, iar 7,0 la sută se declară români). Iar acum când se împlinesc/ se sărbătoresc 100 de ani de la marele eveniment – Marea Unire, atunci acest subiect nici nu interesează clasă politică de guvernământ și majoritatea parlamentară. În modul acesta se ignoră valorile naționale/ valorile naționale românești, iar supremația clasei politice de guvernământ, bazată pe poziție dominantă, creează un sistem real de discriminare socială, lucru destul de neplăcut care face deosebire între păturile sociale, iar cel mai grav este că se instaurează în societate un sistem politic autoritar.
———————————-
Galina MARTEA
Olanda
27 noiembrie, 2018