Toamnă rămâi
Toamnă, ce-mi bați la fereastră
Lasă-mi iubirea în picuri de amor,
Pe floarea ce nu-i uscată-n glastră,
În pământul cu rădăcini de dor
Fa-mi viața fericită sărbătoare
Din acea floare el să-mi răsară
Îngerii din cer să ne-nconjoare
Cu iubire să intre pe fereastră
Toamnă nu lăsa neaua să vină,
Lasă-mi intacte visele, lacrimile
Păstrează floarea iubirii divină,
Iarna să nu ne înghețe inimile
Ierbar cu frunze de toamnă
Frunze galbene, roşii, sfioase se răsucesc,
În aer valsează, apoi pe pământ se opresc,
Sunt frunze lunguiețe, palmate sau inimă
Amintiri duioase, tandre ce sufletul animă,
Sunt frunze ce de talpa piciorului se lipesc,
Sunt uscate de dor şi de tine-mi amintesc,
Tremură şi mai visează la noua primăvară,
Din ierbarul unde amintirile se conservară
Frunzele din ierbar înlocuiesc fotografiile
Distruse de ploile de lacrimi şi nostalgiile
Cuvintelor rostite sau tăcute, aici presate,
O carte de poezie-ierbar, cu amintiri lăsate
…
Voi agăța notele de pe strunele viorilor,
Cercei sunători divini la urechile cailor,
Voi încăleca armăsarul aripat al îngerilor
Să mă auzi când vin pe coama norilor
——————————–
Alexandra GĂLUȘCĂ
Brăila