Când toate florile din lume…
Când toate florile din lume,
Pe Tine doar Te-or căuta,
O, Dumnezeule,- o minune
În calea mea se va-ntâmpla.
Și s-or deschide larg petale,
Să te primească-n lumea lor,
Tu, Dumnezeule cel Mare,
Vei fi cu ele într-un pridvor.
Va răsări, ca din lumină,
Un trandafir în albii zori,
Se va umple casa cu smirnă,
Și geamurile-or fi cu flori.
Adăpostit de acest palat,
În care e sărac cel bun,
Tu, Doamne, singur și curat,
Vei fi al florilor parfum.
Așa se va începe ziua,
Cu Tine lacrimile -or bea,
Numai acei curați ca neaua,
Și cu gândirea ca o stea.
Așa Tu, Doamne, Dumnezeie,
La noi vei sta, să ne asculți,
Și casa -n care greul piere
Va rămânea cu cei desculți.
Apoi turna-vei mir cu stropul,
Pe frunțile adormite strâns,
Vei aduna în mâini prosopul,
Cu lacrimile, ce Te-au plâns…
O, Doamne, ne-asemuite,
Izvor de tainice – așteptări,
Tu dai din flori miresme sfinte,
Iar noi îți dăm mari îndurări…
Și când din nou o să Te duci,
La pomii cerurilor noastre,
Noi te rugăm, să ne aduci
Câte o floare la fereastră…
TOAMNA ACEASTA M-APROPIE DE ANOTIMPURI…
Toamna aceasta m-apropie de anotimpuri,
Din depărtări, adunându-și corăbiile goale,
Iar marea i-o înghit delfinii, sărind pe diguri,
Zdruncinându-i dorința de a fi trecătoare…
Acești bătrâni săritori peste toamnele calde,
Empatizând cu orice copil sau pui de stăpân,
Se duc nemișcați pe-ntinsele ape să rabde,
Când se va încheia și această toamnă, puțin…
Delfinul meu a înghițit, toamnă cu toamnă,
Aevea, resemnat, sărind prin stropii aruncați,
De căutau și alte ființe cosmice să -și toarnă,
În cupa libertății, veninul din care să nu bem
Amarul, ce ar trebui și nouă să ni-l mai dați…
Și astfel din marea cădere a toamnelor mari,
Foile de aur își preschimbă culoarea și portul,
Îmbrăcând pomii, în culori ce au gust temporar,
Să ne plecăm, unde -au plecat lumina și cortul…
———————————–
Lilia MANOLE
Bălți, Republica Moldova
3 noiembrie, 2018