Alexandra GĂLUȘCĂ: E toamnă…(poeme)

E toamnă peste baltă

 

Este toamnă cu talent
Minuni pune-n şevalet,
În culori galben arămii
Chiar la malul Dunării,

 

Cade frunza-n cercuri
Toamna-mi croşetează
Cu rupte, uscate ramuri
Dantelă pe ape brodează

 

Sălciile plâng peste unde
Păsările plecat-au departe
Nufărul sămânța-şi împarte
În adânc, în mâluri fecunde

 

Cerul şi-a pictat tristețea,
Oglindindu-şi în ape rugina
Potolind de frumos setea
În reflexia apei cu lumina

 

Amnezie de toamnă

 

Vara a plecat ca un prieten grabit
Fără măcar un salut de rămas bun,
Toamna-n ruginiu şi frig a poposit,
Prin gânduri ne bate un vânt nebun

 

Toamna te-a facut de mine să uiți,
Dar marea noastră o mai ții minte,
Ştii malul surpat al macilor rătăciți
Şi luna ce ne veghea cuminte?

 

Ştii ultimul sărut pe țărmul mării,
Când sufletul mi s-a rupt în două?
Una a rămas la tine pe plaja amintirii,
Cealaltă te caută într-o lume nouă

 

Am trimis pescăruşii să-ntrebe
Dacă mai ştii marea şi digul,
Dacă nu te-ai rătacit prin vorbe,
Sau iubirea nu ți-a răcit-o frigul

 

Te rog aminteşte-ți unde e marea,
Eu chiar şi-n toamna rece te aştept,
Scrutez neclintită, zi şi noapte zarea,
La țărm, iubirea am sa-ți redeştept

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

14 octombrie, 2018

 

Lasă un răspuns