Dorel SCHOR: Cafeneaua poeților

Ennis este un oraș irlandez de provincie care are de două ori noroc.

Primul noroc al orașului provincial Ennis este faptul că cel mai mare aeroport al țării a fost construit nu departe de el. Acest amănunt care aparent ar trebui să deranjeze, a încurajat industria hotelieră, turismul, artizanatul local, berea Guines, fabricanții de umbrele, producătorii de cremvurști, vânzătorii de flori, chioșcurile cu articole de poștă și tabac etc. De unde, înainte cu vreo cincizeci de ani localnicii alcătuiau 90 la sută din clientela pub-urilor, la ora actuală ei alcătuiesc în proporție de 90 la sută personalul servant al localurilor de tot felul.

Al doilea noroc al orașului irlandez Ennis este faptul că se află aproape de estuarul fluviului Shannon către Oceanul Atlantic. Asta explică de ce plouă atât de mult la Ennis, mai ales către seară… E ora când de voie, de nevoie, vizitatorul intră urgent într-un restaurant, într-o bodegă, într-un bar.

Pe noi ne-a atras, într-un amurg de ploaie mocănească, o ușă grea, de fier forjat, pe care era atârnată o firmă modestă dar simpatică: Cafeneaua poeților.

Irlanda a dat mulți poeți și scriitori… M-am așteptat ca de pe pereții localului să mă privească chipuri celebre: George Bernard Shaw, Oscar Wilde, O Neill, Samuel Becket, Sean O Casey, Jonathan Swift… Niciunul nu se afla însă în seara acea la Ennis. Mi-am zis că probabil cafeneaua e frecventată de poeți locali și i-am pus această întrebare chelneriței.

Mi-a răspuns că nu are cunoștință de așa ceva, nu crede că în oraș ar exista poeți, dar se va interesa la șef. Proprietarul s-a dovedit amabil, s-a așezat la masa noastră și ne-a propus să bem în sănătatea dușmanilor dușmanilor noștri. Ideea mi s-a părut foarte cuminte. În continuare, domnul Malloney, proprietarul, ne-a mărturisit mirarea lui. Pentru că suntem primii clienți care, de când există crâșma, au crezut că denumirea obligă la ceva. Putea foarte bine să se cheme Gâsca de aur sau Inorogul verde și nimeni n-ar fi avut nici o pretenție câtă vreme berea era bună, de la butoi.

——————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

14 martie 2019

Adrian ARDELEAN: La început de iunie 2019 localitatea Florești-Cluj va fi invadată de ProDiaspora

Atențiune, atențiune, nu ignorați acest comunicat. Urmează un anunț important pentru țara!!! La începutul lunii iunie a.c., un puternic desant al presei din diaspora românească va invada localitatea Floreşti (judeţul Cluj). Acțiunea este una atent coordonată, astfel încât echipele de desant vor ajunge practic simultan, deşi vin de pe toate continentele lumii… Având în vedere că acţiunea diasporei romaneşti este organizată în colaborare cu Primăria Floreşti, practic ea este sortită unui succes absolut sigur, aşa că orice opoziție a florestenilor (sau clujenilor) este zadarnică. Singura opţiune valabilă este participarea cu mic – cu mare la eveniment, cu „ameninţarea” din partea organizatorilor că n-o să vă pară rău!

Detalii şi coordonate de contact în cele ce urmează: Avem deosebită plăcere de a vă invita sâmbătă, 8 iunie 2019, ora 18:00, la spectacolul organizat de Radio ProDiaspora și Asociația ProDiaspora din Germania, în colaborare cu Primăria din Florești (Cluj). Evenimentul, intitulat „Români pentru români”, dorește să facă cunoscute publicului clujean (și nu numai) valorile culturale ale românilor din diaspora și să prilejuiască sărbătorea celor 10 ani de la înființarea postului de radio, oferind un spectacol din partea echipei Radio ProDiaspora.

Cu această ocazie va fi lansată și cartea „10 ani de Radio ProDiaspora”, o carte scrisă de toți cei care fac parte din echipă, dar care cuprinde și rânduri venite de la românii de succes din diaspora. Editor al cărții este scriitorul și publicistul George Roca, din Australia. La spectacolul din iunie vor participa colegi și prieteni ai postului de Radio Pro Diaspora din România, Olanda, Belgia, Portugalia, Germania, Africa de Sud, Australia, SUA și Canada.

Organizatori:

– Asociația ProDiaspora din Germania;

– Radio ProDiaspora;

– Primăria Florești (Cluj).

Vă așteptăm alături de noi!

Contact: e-mail: conducere@prodiaspora.de

Cine este şi ce vrea Radio ProDiaspora?

Acum zece ani, doi oameni intreprinzători, Ecaterina Câmpean din București şi Robert Landmann din Germania, au pus bazele unui radio on-line făcut „De, cu şi pentru  românii din diaspora”. Şi cum putea să se numească acest post de radio altfel decât „Radio ProDiaspora”? Astfel, Ecaterina şi Robert au fost un fel de „Adam şi Eva” ai acestui post de radio, iar misiunea lor a continuat să semene cu cea a strămoşilor noştri biblici, pentru că au „înmulţit” echipă (bine, nu prin aceleaşi metode ca şi Adam şi Eva, desigur)…

De la cei doi membri fondatori iniţiali, astăzi, echipa numără mulți realizatori și colaboratori inimoși (și talentați desigur!) răspândiţi practic pe toate meridianele globului (România, Olanda, Belgia, Portugalia, Germania, Canada, Australia, SUA,…). Iar dacă în mai 2009, la naşterea sa, Radio ProDiaspora era mai degrabă un „vis”, astăzi el a devenit „Un radio de VIS”, adică „Viaţa, Iubire, Speranţa”, o deviză a echipei noastre.

Mare parte dintre aceștia sunt ziarişti (sau foşti ziarişti), scriitori, profesori, interpreţi de muzică de cele mai diverse categorii. Ei realizează (cu pasiune!) emisiuni săptămânale pe diferite teme, pe care le difuzează on-line în format LIVE, şi totul – reţineţi – neremunerat. Iar asta, aşa cum îi place Ecaterinei Câmpean să spună, nu pentru că munca lor n-ar avea valoare, ci dimpotrivă, pentru că este nepreţuită!

Ce fel de emisiuni oferă Radio ProDiaspora?

De la cele informative, trecând prin cultură, sănătate, divertisment, unele destinate publicului matur, altele oferite mai degrabă copiilor (cu realizatori „de vârsta lor”!), totul încadrat în transe orare în funcţie de preferinţele ascultătorilor şi (desigur) disponibilităţile realizatorilor, într-un format cât mai atractiv. Totul asezonat cu multă muzică, astfel încât nimeni să nu se plictisească ascultând Radio ProDiaspora! E locul să spunem aici ca fiind un radio on-line, el poate fi (şi este) ascultat oriunde în lume, iar căile pe care se poate face efectiv acest lucru sunt multiple!

De la transmisiunea radio la textul scris nu e mult, aşa-i? Ei bine, ProDiaspora a făcut şi acest drum, scoţând (începând cu anul 2011) şi o revistă numită „ProLitera” materiale scrise precum: informaţii, eseuri, interviuri, poezie, totul sub conducerea redactorului-şef, scriitorul şi publicistul româno-australian George Roca.

Iar dacă am ajuns la George Roca, să mai precizăm că el este şi editorul unei viitoare cărţi aniversare, care va fi lansată la începutul lunii iunie, cu ocazia întâlnirii  şi spectacolului de la Floreşti (Cluj). Cartea, care se numeşte (absolut „neaşteptat” şi totalmente „imprevizibil”…) 10 ani de Radio ProDiaspora”, este o prezentare a membrilor – actuali şi foşti – ai echipei radio-ului, precum şi gânduri/comentarii primite de la ascultătorii fideli ai emisiunilor Radio ProDiaspora sau ale unor români de succes in afară perimetrului național al României.

Pentru cei curioşi de detalii tehnice şi organizatorice, precizăm că Radio ProDiaspora are licenţa plătită la zi (în Germania), şi se autosusţine financiar în principal prin contribuţia financiară a membrilor săi. Nu este exclusă (ba este chiar dorită) atragerea publicităţii sau a sponsorizărilor în emisiunile noastre, dar acest lucru nu este foarte uşor de realizat, în condiţiile în care toată activitatea postului este bazată pe voluntariat şi pe timpul liber al realizatorilor…

Între timp, o să continuăm să realizăm şi să vă oferim emisiunile Radio ProDiaspora, pe care vă invităm să le ascultaţi. Sunt din ce în ce mai bune şi mai atractive, de la o zi la alta. Nu sunt perfecte, pentru că dacă le-am face perfecte nu am mai putea să creştem în zilele următoare, ori noi vrem săcreștem calitatea permanent.

Audiţie plăcută! Dacă emisiunile Radio ProDiaspora vă plac, recomandaţi-le prietenilor. Dacă nu, recomandaţi-le duşmanilor! Dar atenție! Ascultarea postului de Radio ProDiaspora dă dependenţă! Să fie într-un ceas bun,  să ne auzim bine și de bine!

–––––––-

Adrian ARDELEAN

Montreal, Canada

14 martie 2019

Adrian LĂZĂRESCU: Și totuși împreună

Și totuși împreună

 

Știi? Noi doi vorbim aceeași limbă
într-o carte.. Suntem parcă despărțiți
doar în silabe și nu putem ajunge
unul la altul, decât dacă lumea
ne rostește împreună..
E ca și cum ne-am ține de mână
de-a lungul unui întreg zid
văzut de departe, tocmai de pe Lună..
de acolo de unde Pământul
e încă albastru, scăldat de jur
împrejurul irisului tău
– citindu-ne dintr-o carte,
în care nu ne-am putea înțelege
decât unul pe altul,
dincolo de orice cuvânt
despărțit pe veci, în silabe…

–––––––––-

Adrian LĂZĂRESCU

Galați

14 martie 2019

Florin-Cezar CĂLIN: Noi apariții editoriale

Am primit volumele de versuri de la tipografie. Mulțumesc din suflet editurii Contraste culturale, editoarei Izabela Tănasă, domnului Arthur Weber pentru copertă și redactarea computerizată a cărților. Adevărați profesioniști.

Cine dorește ultimele două volume apărute să mă contacteze în privat pentru detalii și lămuriri.

AȘA ARATĂ ULTIMELE MELE DOUĂ VOLUME, APELAȚI CU ÎNCREDERE LA SERVICIILE EDITURII.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

14 martie 2019

 

*Nota redacției: Felicitări autorului!

Diana CIUGUREANU: Frânturi de prezent

Frânturi de prezent

 

Genele în vals cu nevăzutul,
Nășteau rupturi de clipe,
Dezmierdând ispita
Cu taina vertebratelor.

Pas în unison cu umbrele,
Cuvânt rescriind trecutul,
Judecată prin eliberare –
Să fi răsunat a puls?

Sfarmă-ți întrebarea în oameni
Și convertește esențele în izvor,
Flaut bruiat cu baionete,
Iartă-ți mormântul împrumutat…

——————————

Diana CIUGUREANU

Chișinău

14 martie 2019

Ella IAKAB: Sfârșim ca fiind Luminii…rațiunea cu puroi

Sfârșim ca fiind Luminii…rațiunea cu puroi

 

O calamitate-i soarta așteptării ce ne suflă
Peste răni cu motivarea decernărilor la dor…
De atâta întristare marea valurile-s umflă
Din adânc cu acceptarea chinului că te ador.

Mă răzgâie nepătrunsul gândului supus de funii
Ce-și acordă cu-al meu simț o posibilă-evadare…
Ochii mei varsă poeme ce în ciudă-i fac furtunii
Curățându-te de vină, de regrete sau… trădare.

„Pescărușii sunt reflecții vorbelor de-mpăciuire”
Mi-ai șoptit pe când furtuna n-avea cale către port…
Însă spune-mi ce-i tăcerea dacă nu nelegiuire
Ori pedeapsa ce împinge o speranță la avort?!

Ce preasfântă consolare te mângâie când ți-e pieptul
Înglodat în datoria unui puls sinucigaș?
Pentru care stângăcie timpul își arogă dreptul,
De-a ne contura absurdul pe al zilelor răvaș?

Ne vor putrezi-n retine fericiri neîntâmplate
Peșteri fără de ecou amândoi vom deveni…
Am dat credit să ne lege patru aripi „mutilate”
Aroganța că tristețea nouă ni s-ar cuveni.

Uite prapurii minciunii cum iau naștere din cuget…
De când lași însingurarea să te facă adăpost!
Poți fi surd când Veșnicia își dă rostul pe un muget
Să-ți prezinte prăpădirea ce ne paște fără rost?

Saltimbanci suntem dar rangul egoismului e cârma
Vasului ce ne conduce către-un țărm cu falși eroi…
I-am mânjit Dumnezeirii și emoția și urma
Şi sfârșim ca fiind Luminii… rațiunea cu puroi.

——————————

Ella IAKAB

14 martie 2019

Elena NEAGU: Nu-ți plânge ochiul, lacrimă ce arde

Nu-ți plânge ochiul, lacrimă ce arde

 

Mi-e îngândurată , dimineața asta ,
cu lacrimi triste îmi bate în ferestre ,
parcă’a căzut pe noi toată năpasta
potopului dintr-o poveste…
Parcă ne-nchină vântul și ploile ursuze,
în noi, parcă o vară nevenită plânge…
Sărută-mă, iubirea mea, pe buze
și fă-mi infuzie de noi, în sânge :
aprinde focu-n vatră, pune vreascuri
și încălzește-ți tâmpla-n palma mea,
iubește-ma, cum au zidit și alții veacuri
și arzi în spaima mea o stea …
Nu-ți plânge ochiul, o lacrimă ce arde,
mă doare unde sângeră pe cruce,
mă doare și țărâna în care cade,
mi-e greu ,dar toate le voi duce.
Mă plângi în rană pân’ la os și zac
în dimineața asta, atât de înnorată,
mai dor, mai scriu ,mai plâng și tac
iubirea mea, la ochii triști legată…

————————-

Elena NEAGU

Anna-Nora ROTARU: Acolo vreau…

ACOLO VREAU…

Acolo sus, pe vârf de munte vreau să-mi fie,
Căsuta mea, cerul să văd și vulturii cum se rotesc…
S-aud în dimineți senine cânt duios de ciocârlie
Și vântul, cum se zbenguie prin brazii ce foșnesc !

 

Acolo, să-mi fac mâna streașină, uitându-mă în zare,
Să văd cum soarele se dezmorțește, alene se ridică
Și-apoi, cum se ascunde, lăsând loc lunii ce răsare,
Îndelung privind pe boltă, să văd vreo stea de pică !

 

Apoi, cu pașii zvelți, să cobor spre poale pe cărare,
Simtind verdeața crudă, de brumă ud pământul…
Atunci, când ziua alungă noaptea și-i răcoare,
Când mirosul brazilor treziți, departe-l poartă vântul !

 

Acolo, unde nu se-ncumetă pașii vreunui trecător,
S-ajungă pe această sfântă, de lume uitată glie…
Acolo… vreau doar eu să fiu și păsările-n zbor,
Că nu mi-e teamă nici de ploi și nici de vijelie !

 

În căsuța ast-a mea să stau, visătoare la fereastră,
Să prind tainicele clipe din roșu-aprinsului amurg,
Mușcatele să-mi ud și trandafirii mei din glastră,
Cu apa rece a izvoarelor, ce de pe munte curg…

 

Și, iarnă crâncenă chiar de va fi, cu viscol viguros,
Nu-mi pasă, mi-oi face focul să-trosnească-n vatră…
În cuibul meu, pe creasta muntelui, micuț și călduros,
Mi-o fi mai bine ca-mpăratului, în castelul său de piatră !

————————————

Anna-Nora ROTARU

Atena, Grecia

13 martie 2019

Florentina SAVU: Cânt pe-o frunză de mătase

CÂNT PE-O FRUNZĂ DE MĂTASE

 

Cânt pe-o frunză de mătase
Șoaptele unui amor
Care mi s-a-nfipt în oase
Și m-a miruit cu dor,

Ochii îmi sunt două stele,
Cu rouă de argint plini,
Genele îmi sunt perdele
Peste atâtea minuni,

Roșul inimii-mi străluce
Ca rubinul cel mai scump
Și visările-mi conduce
Prin Raiul de prin Olimp,

Duhu-mi cântă vers-minune
De iubire și frumos,
Ceru-aruncă peste mine
Curcubeul său mănos,

În el mă înfășor toată
Și-apoi zburd peste câmpie,
Zarea e veselă, iată,
Pe pământ e armonie!

Cânt pe-o frunză de mătase
Viața cu-ale ei surprize,
Pe note înalte, joase,
Ținând-o strâns între buze,

Tinerețea e stăpână
Peste Universul tot
Și cu frumosu-i m-animă
Dăruindu-i vieții rost:

Ura, viață! Ura, soare!
Cântecu-i neîntrerupt,
La fel și a mea visare
Și la fel și-al său tumult!

———————————–

Florentina SAVU

13 martie 2019

Anatol COVALI: Şi din regretul caier

Şi din regretul caier

 

Mirãri târzii. Iluzia cã poate,
dar niciodatã da, când îngeri gri
mã leagănă de clopotul ce bate
chemãri întortocheate şi pustii.

Nu a rãmas nimic din tot ce fuse
atât tumult. Tãcerea a învins
fiindcã şi cel din urmã ţel se duse
cutremurat de-atâta necuprins.

O noapte grea din mine lunã-şi ţese
chiar dacă-a ta splendoare-o mai visez
şi-n timp ce toate-mi par neînţelese
în negura uitãrii-ncet sculptez,

chipul tãu drag ce nu îţi e asemeni,
cãci nu mai ştiu nici cum a fost mãcar,
când inima veneai ca sã mi-o semeni
cu flori înmiresmate de nectar.

Şi din regretul caier torc alene
fire de crez târziu şi fãrã rost,
visând cã-ntr-un cândva tristele-ţi gene
vor tremura la gândul cã am fost.

————————————–

Anatol COVALI

București

12 martie 2019