Dumitru MNERIE: Profesorul doctor Aurel ARDELEAN a plecat la Domnul

 

Revoluția română din decembrie 1989 a adus și șansa dezvoltării în România unui sistem alternativ de învățământ superior, cu finanțare și administrare privată. Profesorul doctor Aurel ARDELEAN a fost printre primii care au înțeles și au demarat inițiative în acest sens, înființând la Arad Universitatea de Vest ”VASILE GOLDIȘ”. A fost personalitatea care a marcat viața „Cetății” Arad, mai ales prin crearea unei Universități de prestigiu, cât și pentru aportul adus la dezvoltarea culturală a urbei, implicarea activă în promovarea și apoi recunoașterea Aradului ca și Capitală politică a Marii Uniri.

Profesorul Aurel Ardelean a fost un prieten și un partener educațional desăvârșit al Fundației pentru cultură și învățământ „IOAN SLAVICI” din Timișoara, încă de la începuturile demersurilor de înființare a Universității „IOAN SLAVICI” (în anul 2000), Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” alăturând universitatea noastră tânără într-un consorțiu al universităților particulare din vestul țării.

Întreg corpul profesoral al Universității IOAN SLAVICI din Timișoara își manifestă întreaga recunoștință față de cel care a fost RECTORUL fondator al Universității de Vest „VASILE GOLDIȘ” și este alături de familia personală și de „familia academică” a regretatului Profesor Aurel ARDELEAN, plecat prea devreme dintre noi.

Dumnezeu să-l odihnească-n pace!
Veșnica lui amintire și pomenire!

AUREL ARDELEAN (4 iulie 1939 – 26 decembrie 2018)

A plecat dintre noi un Mare Om… și mai avea atâtea de făcut… DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ!
Rector fondator al Universității de Vest ”VASILE GOLDIȘ” din Arad, iar mai apoi Președinte al universității…

… așa îl cunosc arădenii pe Profesorul Aurel Ardelean, el cu siguranță fiind însă mult mai mult de atât. Profesorul Ardelean a fost un adevărat ”Om al Cetății”, a fost un cetățean responsabil, model pentru concetățeni, uneori înțeles de aceștia, alteori poate nu…

Dacă astăzi Aradul este recunoscut ca oraș al Marii Uniri – CAPITALA POLITICĂ A MARII UNIRI – i se datorează profesorului Ardelean, care împreună cu alți intelectuali ai Aradului au pus bazele Universității arădene care a preluat numele lui VASILE GOLDIȘ – omul politic arădean care la Alba Iulia proclama MAREA UNIRE.

Nu de puține ori profesorul Ardelean s-a confundat cu profesorul Vasile Goldiș. Amândoi au fost mari idealiști…

Destinul a făcut ca profesorul Ardelean să treacă spre cele sfinte în Anul Centenerului Marii Uniri, fără a vedea instalat la Arad Monumentul Marii Uniri, monument la care a visat și Vasile Goldiș…
Profesorul Aurel Ardelean va fi mereu prezent aici, alături de noi, iar Universitatea de Vest ”VASILE GOLDIȘ”, fondată la inițiativa sa, va sta mărturie prezenței SALE…

Ce poți să spui despre o viață de om în câteva rânduri?

Egiptenii au fost cei mai ”sintetici” dintre pământeni, pentru ei trecutul se rezuma la menționarea unui nume pentru a desemna o epocă.

Pentru Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș”, numele AUREL ARDELEAN înseamnă începutul și întreg parcursul de până acum… Aurel Ardelean este sinonim cu Universitatea care poartă numele lui Vasile Goldiș, cel care spunea tuturor românilor la Alba Iulia că merită să se trăiască pentru un ideal comun românesc și într-o singură țară românească, dar împreună în bună înțelegere cu toate comunitățile naționale.

Aurel Ardelean a încercat să pună în practică, la Arad, principiul lui Vasile Goldiș: ”PRIN NOI ÎNȘINE!”, considerând că România nu se poate dezvolta decât dacă are un popor educat, instruit, bine pregătit profesional, iar vocația lui de dascăl l-a îndemnat să pună bazele unui sistem de învățământ superior la Arad.

Indiferent de critici sau păreri adverse, Aradul nu poate avansa în rândul orașelor de prim rang din România fără a fi un Centru Universitar cât mai puternic în plan național și internațional. Profesorul Ardelean a reusit să pună bazele, la Arad, unui sistem de învățământ medical – sistemul poate cel mai complex, mai costisitor și mai pretențios, pentru că medicina înseamnă … în primul rând viață, sănătate … iar sănătatea este cea mai importantă pentru fiecare dintre noi. Cineva trebuia să încerce și în Arad, iar profesorul Ardelean și-a asumat – cu toate criticile și opoziția – această misiune.

A sprijinit activitatea specialiștilor istorici prin susținerea specializării Istorie la universitate chiar și atunci când mulți considerau că nu este ”profitabilă”. Ce poate fi mai profitabil decât cunoașterea propriei identități? De unde venim și unde ne ducem? Profesorul Ardelean a pus Aradul pe harta țării și în acest domeniu, a pus bazele Muzeului Memorial ”VASILE GOLDIȘ”, mai mult chiar s-a implicat în sprijinirea cercetărilor asupra trecutului … a reînființat ASTRA Arădeană, dar s-a preocupat și de sprijinirea cercetării operelor lui Ioan Slavici sau Tudor Arghezi …

Sunt atât de multe domenii sprijinite de profesorul Ardelean, încât cu siguranță ușor poți omite câteceva din domeniile: sănatate, științele umaniste, juridice, economice, inginerie, sport…

A fost un dascăl de vocație, un om de știință perseverant, s-a implicat în politică considerând că oamenii politici trebuie să fie sensibilizați de valorile reale ale societății … te întrebi cum de reușea să facă atâtea lucruri… era la birou dimineața de foarte devreme și pleca de la birou sau de la universitate / facultate / centru de cercetare, noaptea foarte târziu. Nu s-a menajat și nu i-a menajat pe cei din jur. Era foarte greu să te adaptezi ritmului de viața a profesorului Aurel Ardelean.
Sa nu uităm familia. A fost un Om al familiei, încercând să coaguleze în jurul său membrii familiei… era ”sufletul” FAMILIEI, aceasta fiind cea care i-a dat puterea de a lua de la capat – în fiecare zi – fiecare inițiativă, ideie, proiect…

Dacă am face o scurtă statistică despre preocupările profesorului Aurel Ardelean, am putea spune:
AUREL ARDELEAN (4 iulie 1939 – 26 decembrie 2018)
– Preşedintele Universităţii de Vest „Vasile Goldiş”din Arad
– Preşedintele Consiliului de Administraţie
– Preşedintele Fundaţiei Universitare „Vasile Goldiş” din Arad
– Președintele Asociației pentru ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad
– Preşedintele Fundaţiei pentru Medicină Celulară şi Moleculară din România
– Director – Şcoala Doctorală de Biologie – IOSUD – UVVG Arad
– Director – Institutul de Ştiinţe ale Vieţii – UVVG Arad
– ACTIVITATEA DIDACTICĂ: Botanică farmaceutică, Biologie celulară şi moleculară
– ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ ŞI DE CERCETARE: cărţi, tratate, monografii: 85 cărţi, tratate, monografii; editor / coordinator: 56 volume; numeroase capitole publicate în monografii internaţionale, prelegeri de sinteză, cursuri, manuale de lucrări practice şi manuale şcolare; 79 de lucrări ştiinţifice de biologie, ecologie şi protecţia mediului; 60 de lucrări de istoria biologiei; 12 lucrări indexate în baza de date Web of Knowledge, Web of Science (ISI Thompson Reuters); peste 250 de citări; Indice Hirsch 15, cf. Google Scholar: 810 citări ISI Proceedings Paper…
– Până în 1989 – Profesor: Liceul Teoretic Chişineu Criş, Liceul Pedagogic Arad, Liceul Moise Nicoară Arad, Inspector şcolar de specialitate…
– 1974 – 1980: Doctor în Ştiinţe biologice, cu teza „Flora şi vegetaţia Crişului Alb, între izvoare şi oraşul Ineu” la Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj- Napoca.
– Membru în comisii de doctorat, concursuri – posturi didactice, admitere…
– Evaluator în competiţii CEEX, PNCDI I, PNCDI II, UEFISCDI…
– Membru al unor Academii din Romania sau străinătate: Academia de Ştiinţe Medicale din România; Academia Oamenilor de Ştiinţă din România (AOŞR); European Academy of Science and Arts, Vienna/Salzburg (EASA); Albert Schweitzer World Academy of Medicine, Warsaw; Academia Brasilleira de Ciencias, Sao Paolo; Academy of Science New York; European University Association (E.U.A); National Association of Biotechnology, Norwich, UK; International Association for Ecology (INTECOL); European Association for Research on Plant Breeding Montpellier, France (EUCARPIA); Cellular Biology Society of York University, England; Electronic Microscopy Society – Royal Society of Ecology, Denmark; National Society of Ecology, Hungary; European Society of Human Genetics, Geneva; Danubians Rectors Conference (DRC).
– Membru in organizaţii/societăţi profesionale/ştiinţifice naţionale: Societatea Naţională de Biologie Celulară; Preşedinte al Societăţii Române de Biologie Celulară (SRBC) Filiala Arad; Societatea de Ştiinţe Biologie din România; Societatea Naţională de Morfologie Normală şi Patologică din România; Asociaţia Naţională a Grădinilor Botanice din România ANGBR, Preşedinte Filiala Arad; Comitetul Naţional de Istoria şi Filozofia Ştiinţei, CRIFST, Divizia Istoria Ştiinţei, Academia Română; Comitetul tehnic al plantelor medicinale şi aromatice; Comisia Naţională de Bioetică a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale; Comisia pentru Securitate Biologică / Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului / Ministerul Mediului Comitete de redacţie ale unor reviste naţionale sau internaţionale…
– Redactor sef reviste cu referenti şi colective editoriale internaţionale: Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Seria Ştiinţele Vieţii (Life Sciences Series); Annals of the Romanian Society for Cell Biology (SRBC); Current Problems in Cellular and Molecular Biology (Probleme curente în Biologia Celulară şi Moleculară) Membru în comitet de redacţie revista cotata ISI 3 – Journal of Cellular and Molecular Medicine, Faculty of Medicine Carol Davila University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Ed. Carol Davila University Press (2009) – Romanian Journal of Morphology and Embriology (Journal of the Romanian Society of Morphology), Romanian Academy Publishing House Membru în comitet de redacţie reviste cu referenti şi colective editoriale 5 internaţionale – Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie – Serie nouă (editată sub egida MEN, ANCS, Colegiul Consultativ pentru CDI, CNCS) – Revista „Noema”, Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (sub egida Academiei Române) – Annals Series in Biology Sciences, Academy of Romanian Scientists…
– Recunoaşterea prestigiului professional: Academia Română: Premiul ”Emanoil Teodorescu”; Premiul „Emil Racoviţă”; Premiul „Petre S. Aurelian”.
– PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI: Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler.
– PATRIARHIA ROMÂNIEI: Medalia şi Diploma Omagială „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, cu ocazia Anului Omagial „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”
– ORDINUL MILITAR DE ROMÂNIA, membru al a Parlamentului European, NATO şi OSCE: Diploma Membru de Onoare în Grad de Comandor.
– Doctor Honoris Causa: Universitatea ”Liberty” din Sacramento, California, SUA; Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara; Universitatea ”Transcarpatia” din Ujgorod, Ucraina; Universitatea „Danubius” din Galaţi.
– Distincţii / Premii: Medalia de bronz „INVENTIKA; UEFISCDI: PN-II-RU-PRECISI-2014-8-7311; PN-II-RU-PRECISI- 2014-8-7335; „Excellence Award for Cross-border Cooperation in the DKMT Euroregion; Cetăţean de Onoare al Municipiului Arad; Titlul de Onoare „Personalitate a Judeţului Arad”, conferit de Consiliul Judeţean Arad; Titlul „Cetăţean de Onoare” al Municipiului Baia-Mare, conferit de Consiliul Local al Municipiului Baia Mare; Titlul de Cetăţean de Onoare al Oraşului Sebiş; Titlul de Cetăţean de Onoare al Oraşului Chişineu – Criş, Jud. Arad.
PENTRU CINE DOREȘTE SĂ ÎȘI IA RĂMAS BUN DE LA PROFESORUL AUREL ARDELEAN
Joi 27 decembrie 2018, începând cu ora 18,00
Primăria Arad – Sala Ferdinand
Ora 20,00 – SLUJBĂ DE PRIVEGHERE
Vineri 28 decembrie 2018 – pe parcursul întregii zile
Campusul Universitar, str. Liviu Rebreanu, nr. 86, Arad – Salonul oficial
Ora 19,00 – SLUJBĂ DE PRIVEGHERE
Sâmbătă 29 decembrie 2018
Campusul Universitar, str. Liviu Rebreanu, nr. 86, Arad
Ora 13,00 – SLUJBA DE ÎNMORMÂNTARE
iar ulterior
Cimitirul Pomenirea
SĂVÂRȘIREA SLUJBEI DE ÎNMORMÂNTARE

—————————

Prof. univ. dr.Dumitru MNERIE

Timișoara

28 decembrie, 2018

Nicu GAVRILOVICI: Versuri

Încercări

Eu încerc cu degetul marea,
tu încerci cu degetul cerul…
Misterul,
pe cât de adânc pe atât de înalt…
Același asfalt
albastru, aceeași oglindă,
același opaiț răstignit pe a timpului grindă
rostogolindu-se de la răsărit la apus…
,,Pace pe pământ…și în cer sus…”

Pe mine mă învăluie marea,
tu îmbrățișezi cerul…
Pieptul meu îți este cărarea,
gura ta îmi e giuvaerul…
Între noi, îngeri mângâind strune de lire,
potire
albastre de dor
și plâns de cocor…

Noi, doi fluturi închiși în celule de lut
așteptând să zboare, liberi
ca la început.

 

Ultimul tren

Încă mai stau
agățat de pleoapa ta tremurândă
privindu-ți în suflet…
Vârtej de cenușă
și palid apus delirând…
Flămând,
închid după mine scârțâinda ușă
apoi mă prăval, lacrimă stinsă
pe obrazu-ți ridat.

Nicicând
nu va mai exista o-nviere…
Păcat!

 

Invazie de cenușiu

Tocmai când mă îndrăgostisem de alb
cenușiul singurătății
bătea la fereastra de cristal
a sufletului meu.
Am stins instant lumina
pentru a nu îmi ucide
precum ostașii lui Irod
de curând născută
lacrima.

O vreme
am tot auzit-o tropotind
dincolo de pereții albaștrii
ai gândurilor…

 

Naștere

Scâncind,
undeva în pădurea amintirilor
se naște un vis,
steaua speranței veghindu-i
ecoul primului țipăt.
Ieslea dorului îi leagănă
în căușurile palmelor
speriatele priviri…
Atâta Betleem revăsat între noi
încât se retăcesc urmele magilor
și totuși
iubirea ne învăluie precum
un cor murmurat de îngeri
sub cupola înfrunzitei nopți.
,, Pace pe pământ…”
Continue reading „Nicu GAVRILOVICI: Versuri”

Miriam Nadia DĂBĂU: Povestea macilor roșii

Povestea macilor roșii

 

M-am oprit în câmpia
macilor roșii
fiecare petală e iubire
și mă cheamă să
alerg cu gândul
prin umbrele nopții…
Și vântul îmi mângâie
chipul uitat de iubire!

Întind mâinile să
cuprind norii
simt fiorul macilor roșii
și nostalgia mă cuprinde!
O tristă poveste
de dragoste a început
printre picăturile de ploaie
și macii roșii!

Când visele mele dispar
și soarele răsare,
toți macii vor muri
în grădina cu speranțe
deșarte !
Atunci voi plânge
și locul lor va rămâne
pustiu sub cerul senin
de vară!
Iubire rămâi …
E povestea macilor roșii !

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Franța, Paris

28 decembrie, 2018

 

Ioan POPOIU – Afirmarea unei naţiuni: România 1866 -1947 (30)

ROMÂNII DIN PROVINCIILE ISTORICE SUBJUGATE – BUCOVINA (1848-1914)

 

Încă din timpul revoluţiei, prin ,,Petiţia Ţării”, din iunie 1848, fusese cerută autonomia provinciei, iar Constituţia din 4 martie 1849 proclama, în principiu, autonomia Bucovinei. Astfel, Bucovina, despărţită de Galiţia, era declarată ţară de coroană ereditară (Kronland), cu titlul de Ducat (Herzogtum). Noul titlu de duce al Bucovinei (Herzog der Bukowina) era inclus, alături de cel de rege al Galiţiei, în marea titulatură a împăraţilor Austriei. Potrivit decretului imperial din 9 decembrie 1862, Ducatul Bucovinei avea o stemă proprie, reprezentând un cap de zimbru, o imitaţie după stema Moldovei, iar culorile naţionale ale noului ducat erau albastru-roşu, aşezate orizontal. Prin decretul imperial din 13 martie 1849, se aducea la cunoştinţa populaţiei ţării că ,,ducatul Bucovinei formează o ţară a coroanei” şi reprezentanţii populaţiei urmează a se întruni, pentru a elabora proiectul de constituţie şi legea electorală a provinciei.

Însă aceasta trebuia înfăptuită în practică şi, în acest scop, lupta politică naţională trebuia continuată. Într-adevăr, guvernul central de la Viena numea în fruntea Administraţiei Bucovinei, în 1849, nu un localnic, nu un român, cum se ceruse în timpul revoluţiei, ci un membru al camarilei imperiale, baronul Eduard Bach (fratele ministrului de interne, cu acest nume). Considerat ,,o încarnare a reacţiunii”, acesta, fără să se consulte cu fruntaşii provinciei, a ticluit şi trimis în secret la Viena nişte ,,proiecte închipuite” de constituţie şi lege electorală. Atitudinea guvernatorului, care ,,lovea în interesele cele mai importante ale naţiei”, a atras protestul general al locuitorilor, iar fruntaşii politici ai ţării au cerut Curţii vieneze să anuleze propunerile. Propunerile sale privind componenţa viitoarei diete a Bucovinei se făceau în mod arbitrar, după propria-i dorinţă. Ca urmare, la 26 aprilie 1849, Bach a fost obligat să publice instrucţiunile oficiale pentru elaborarea Constituţiei şi a legii electorale. A fost format un comitet alcătuit din 15 persoane, condus de Eudoxiu Hurmuzachi, care avea menirea să redacteze proiectul de Constituţie. Comitetul a înaintat Curţii propuneri, în care se cerea înfiinţarea unei Curţi de Apel la Cernăuţi, a două tribunale, la Cernăuţi şi Suceava, a 16 preturi, înfiinţarea unei facultăţi de drept şi a unui institut de credit.

În vara lui 1849, a fost definitivat Proiectul de Constituţie provincială pentru ducatul Bucovinei, publicat în gazeta ,,Bucovina”, din septembrie 1849. Proiectul cuprindea 57 de articole, Bucovina era definită ca ,,provincie a coroanei imperiului austriac”, având Cernăuţiul drept capitală. Potrivit Constituţiei, Dieta reprezenta puterea supremă în acest teritoriu autonom, fiind alcătuită din 48 de deputaţi, din care 16 ai comunităţilor ţărăneşti, 16 ai marilor proprietari (din care 2 ai Fondului Bisericesc) şi 16 ai ,,intelighenţei”, industriei, comerţului şi meseriilor. Dar înfăptuirea imediată şi reală a autonomiei întârzia, situaţia politică a Imperiului se agrava, la 31 decembrie 1851, Constituţia din 4 martie 1849 era abrogată, sub pretextul că nu era ,,aplicabilă”, de fapt se reintroducea absolutismul.

După revenirea la regimul liberal, în 1860, lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată pentru provincia istorică: la 22 aprilie 1860, erau desfiinţate oficial guvernământul şi ducatul Bucovinei, teritoriile acestora urmând să fie încorporate la Galiţia. În Parlamentul imperial de la Viena, întrunit conform patentei din 5 martie 1860, erau prezenţi şi trei români, printre ei boierul N. Petrino din Bucovina, care nu s-a opus desfiinţării guvernământului Bucovinei  Dar populaţia Bucovinei a reacţionat prompt şi puternic, au fost trimise memorii la Viena, delegaţii la împărat şi la parlament. La 22 iunie 1860, într-o scrisoare trimisă lui Şaguna, la Viena, fraţii Gheorghe şi Eudoxiu Hurmuzachi, şefii neoficiali ai acelui ,,partid laic şi naţional” din Bucovina, arătau: ,,ducatul Bucovinei este la ora aceasta ameninţat de o lovitură de moarte, în tot ce are mai scump, în lege, în biserică, în limbă, în toate interesele naţionale, morale şi materiale. Autonomia Ţării, ce abia ne prezicea un viitor fericit, ni s-au luat şi ducatul nostru are curând a se împreuna şi a se slei cu Polonia austriacă”.

Cei doi fruntaşi bucovineni adăugau că ,,întristarea şi îngrijorarea Ţării este nemărginită”, de aceea locuitorii Bucovinei cer spriinul fraţilor lor români din Austria. Împotriva actului de unire cu Galiţia s-a ridicat întreaga populaţie a Bucovinei, care a înaintat Curţii de la Viena un memoriu, la 24 decembrie 1860, cunoscut sub numele de Chemarea Bucovinei la emancipaţie, memoriu ce purta 250 de semnături din partea fruntaşilor bucovineni ai tuturor claselor, naţionalităţilor şi confesiunilor, prin care se cerea menţinerea şi respectarea autonomiei ţării. Memoriul (Chemarea) a fost bine primit la Viena, astfel că noua Constituţie din 26 februarie 1861 a prevăzut despărţirea Bucovinei de Galiţia şi constituirea ei într-un Ducat autonom. A fost numit apoi noul guvernator al Bucovinei, în persoana lui Venceslav Martina, care a publicat decizia de organizare a alegerilor pentru Dietă şi pentru Parlamentul central. La 2 martie 1861, studenţii bucovineni din Viena au lansat un apel către alegătorii din Bucovina, semnat de Ioan Gh. Sbiera, A. Berariu, L. Popescu, în care se adresau ţărănimii, fiind primit cu însufleţire şi de elevi, pe care l-au multiplicat şi răspândit prin satele din provincie. În cele din urmă, după alegeri, la 6 aprilie 1861, îşi deschidea lucrările la Cernăuţi,  prima Dietă a Bucovinei .

În prima şedinţă, a fost ales preşedinte al Dietei episcopul Hacman, care, prin decret imperial, era confirmat şi în funcţia de căpitan al ţării (Landshauptmann). După noul regulament electotral, numărul deputaţilor dietali era fixat la 29, la care se adăuga episcopul ca membru de drept, dintre care 10 mari proprietari (3 erau boieri), 7 târgoveţi (meseriaşi şi negustori) şi 12 ţărani (8 români şi 4 ruteni), cele trei mari oraşe, Cernăuţi, Suceava şi Rădăuţi, alegeau 3 deputaţi germani, colegiul doi (meseriaşi şi negustori) alegea 1 german şi 1 evreu, în sfârşit erau aleşi 3 poloni (proprietari). În noua Dietă, românii aveau 16 deputaţi, la care se adăuga episcopul Bucovinei, ei alcătuind majoritatea absolută. După constituire, Dieta alegea Comitetul ţării, format din patru membri, condus de un preşedinte. După demisia episcopului Hacman, în februarie 1862, la conducerea Dietei a trecut Eudoxiu Hurmuzachi, istoric, ales în circumscripţia rurală Câmpulung Moldovenesc. El a acţionat pentru ca Bucovina să aibă stemă proprie, un scut împărţit în albastru şi roşu, cu un cap de zimbru şi o coroană ducală deasupra, aprobată de împărat în decembrie 1862. La 9 decembrie 1862, împăratul întărea şi confirma aceste drepturi ale bucovinenilor, printr-o diplomă solemnă, prin care se recunoştea oficial că Bucovina, ,,ca parte a Daciei”, obţinuse încă de la 1848-1849 autonomia şi că ,,deosebirea de limbă, de datini şi de obiceiuri nu fac posibilă şi nici de dorit o contopire a ei cu Galiţia”.

Continue reading „Ioan POPOIU – Afirmarea unei naţiuni: România 1866 -1947 (30)”

Nicolae BĂLȚESCU: Poeme

O viață de o zi

 

Noaptea e pe sfârșite. Durerile facerii cutremură locul,
Încep să zvâcnească, în lente convulsii pe firavul fir,
Bobocelul în tihnă-și așteaptă sorocul
S-aducă pe lume o splendidă floare de trandafir.

Pe aripi roz-violete-oranj Aurora apare
Și noaptea alungă, iar zorii o plâng,
Bobocelul adastă pe ramură blând
Clipa eternă mult așteptată de Soare-răsare.

Simultan, cu primele raze de soare,
Mângâiat de o nouă lumină, bobocelul desface-n petale
Gingașă, blândă, uimitoare și plină de tihnă o Floare,
Dăruind lumii vraja ce curge în sevele sale.

Superb trandafir, într-o Floare de o zi,
Cinci roșii petale. Cinci roșii stamine,
O Floare ce mâine nu va mai fi,
O Floare de azi, o Floare-Minune.

O viață de-o zi are aici pe Pământ. Doar o zi!
Dar câtă smerenie, dragoste, tihnă în splendida Floare!
Ea știe că ziua va trece și va muri,
Nici urmă de dor, de tristeți în priviri, doar candoare.

Zeul luminii de Zi obosit, dispare încet
Pleoapele zilei nostalgic se-nchid istovite,
Trandafirul își strânge petalele ghem și cade fără regret,
Oprindu-i suflarea unei vieți atât de frumos trăite.

Simt tulburare-n suflet, uimit sânt în Cuvânt:
Ce viață plină are o Floare pe Pământ!…
Mi-e atât de trist să văd cum omul irosește
Divinul Dar: își bate joc de El și-n van îl risipește…

 

Cum puteam să nu te iubesc

 

Cum puteam să nu te iubesc
Sau să te uit vreodată,
Iubită, plină de harul ceresc,
În Raza Luminii scăldată.

În tine atăta iubire încăpea
Şi plină de alean, tandreţe,
Splendoare, aievea o Zână!
Copilul din tine oriunde zâmbea,
Dăruind tuturor blândeţe,
Linişte, pace, lumină.

Atâta candoare în suflet aveai.
Inocentă, copil ai rămas totdeauna,
Pururi copiii te însoţeau cu alai,
Ziua – frumoasă însorită,
În noapte – superbă ca Luna.

Iubito, n-am să te uit niciodată,
Te voi iubi mereu, fără patimi,
Nostalgic şi dulce, cu dor.
O, suflet frumos de copil, neschimbată
Iubire ai fost, iubire ai rămas,
Iubire ai dat tuturor.

Cum puteam să nu te iubesc
Sau să te uit vreodată,
Iubită, plină de harul ceresc,
În Raza Luminii scăldată.

 

Iubind în taină

 

Iubindu-te în taină, iubirea n-am ascuns,
Ţi-o dăruiam, o trimiteam pe undele iubirii,
În jurul tău cărările înfloreau în linişte, nespus
Miracol. Timidă cum te ştiu, tu radiai pe valul fericirii.

Te-am iubit constant şi tandru, în dreptate,
Fără patimi, tandreţi îţi dăruiam pe undele tandreţii.
În Razele Luminii te însoţeau sonate, simfonii, cantate,
Iar sufletul tău cand sorbea cu dor aroma dimineţii.

Continue reading „Nicolae BĂLȚESCU: Poeme”

Dorel SCHOR: Cum să slăbim

„Cum să mâncăm oricât dorim şi să slăbim”. Acesta este numele cursului la care m-am înscris săptămâna trecută, cu toate că, personal, nu am nici un motiv să dau jos din kilograme, ba chiar dimpotrivă… Dar aşa sunt eu, teribil de curios. Secretara cursului m-a privit oarecum ciudat, eram singurul cu greutatea netto aproximativ normală, dar nu a spus nimic. Conferenţiarul ni s-a adresat prietenos, a vrut să ştie cam la ce nivel să vorbească publicului şi, când s-a lămurit, a pus o întrebare care să ne cucerească:
– Cine nu vrea să mănânce un muşchiuleţ rumen la grătar?
Şi tot el a răspuns:
– Toată lumea! Privim carnea trandafirie din galantar, e atât de proaspătă că-ţi face cu ochiul, dar noi ştim că regula permite furnizorului să suplimenteze pînă la 25 la sută apă. De ce? Ca să câştige în volum, să pară mai multă…
– Uite al naibii…
– Da, numai că apa are tendinţa să se scurgă, nu se ţine. Şi atunci, se pun în carne fosfaţi.
– Şi noi cumpărăm carne cu fosfaţi ?!
– Încă nu, pentru că fosfaţii dau cărnii un aspect de gel. Necomercial… Şi atunci, se adaugă proteine care oferă altă consistenţă.
– Şi asta-i carnea pe care o cumpărăm?
– Nu, acum carnea este palidă, nu are acea culoare roză, apetisantă. Este momentul când se introduce o cantitate de nitraţi care îi dau o aparentă prospeţime.
– Acum e bună de mâncat?
– Nu, pentru că şi-a pierdut gustul. Numai după ce se suplimentează cu E-uri, substanţe care-i dau mirosul şi gustul ştiut, conservante şi altele care păstrează calităţile naturale, carnea e bună de mâncat.
M-am uitat în jurul meu. Toţi erau evident descumpăniţi. Nimeni nu dorea deloc să mânânce. Cel puţin pentru o perioadă, probabil că nu se vor atinge de carnea astfel prelucrată.
Lecţia următoare se ocupă de dulciuri.

———————————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

26 decembrie, 2018

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Reflecţie şi poezie

Doamne iubito, cum îmi pun eu nădejdea în tine ca într-o nălucă spre care alerg cu braţele pline de grădini cu flori şi tu fugi mai departe fără să te ating. Ochii mei văd ce nu se poate vedea, urechile-mi aud freamătul sufletului tău ca o pădure de zadă, trupul meu aleargă odată cu trupul tău pe miriştile soarelui şi te locuieşte fără chirie. Spune-mi dacă totul este o poveste şi tu eşti cea din copilăria mea, de la marginea orizontului unde râuri de cleştar îşi aşteptau cai înaripaţi să se adape. Unul din căpriori aş fi putut fi eu ca să nu zic cerb când tu treceai pe poteca asfinţitului spre casa cu stâlpii de lemn ciopliţi în inima unui popor care nu-şi recunoştea arta. Şi acum păstrez poza aceea cu fulminantele tale treceri călare pe un cal roib, prin ierburile înalte spre podul de piatră căruia îi stăteau de strajă păduri de liliac înflorit, lângă un câmp de narcise. Dar dincolo de toate acestea, braţele tale arcuite m-au cuprins pentru prima dată, mi-au lăsat legătura cu acele frângii nepieritoare care-mi cuprind inima şi pieptul în strânsoarea minunată ce nu se uită. Nu pot să cred că totul a fost real şi lumea în care mă mişc mi se pare o forfotă dezarticulată fără minunea care ar fi putut să continue. Lumea în care se umple sufletul cu trăiri nu ne desparte de amintiri, imagini şi persoane dragi, ele cu timpul se estompează şi devin ca un văl aşezat peste ochii noştri gata să vadă dincolo de realitatea prezentă. Ei fotografiază realitatea din trecut plină de întâmplări, o redau în gând cu aceeaşi acurateţe, ba mai mult o încarcă cu un fel de nostalgie care exacerbează frumosul şi-l fac prezent cu o undă de duioşie şi înţelegere. De aceea orice clipă simţită face parte din zestrea noastră lăuntrică şi capătă o aură de lumină ce se varsă ca o lacrimă peste timpul trecut, îl înfăşoară în purpură fină. Acum sau niciodată cuvintele îşi caută rostul pentru a strânge şi păstra filonul de aur al iubirii noastre, de mă întreb cum am putea vieţui fără acestă iubire care musteşte prin toţi porii şi-şi caută astâmpărul şi echilibrul în persoana de lângă noi. Sigur convergenţele şi divergenţele au curbele lor de întâlnire şi despărţire, au ca axă iubirea şi prietenia statornicită. Nimeni nu ne poate îndepărta de la calea dumnezeiască a cuvântului prin iubire şi simţire a aproapelui cel mai legat de inimă şi suflet. Iubindu-ne între noi îl vom iubi şi pe Dumnezeul nostru. Dimineţile dăruite aşteaptă cu bucurie răsăritul soarelui, nu numai pe pământ ci şi în suflete. Şi ce poate fi mai minunat decât o rază dătătoare de lumină şi încredere chiar şi atunci când cerul este acoperit de nori şi se prefigurează o furtună. Întotdeauna după furtună se limpezesc apele şi gândurile oamenilor, fiecare capătă un alt imbold în realizarea activităţii. Tenebrele se ascund şi suflul muncii şi al creaţiei îmbracă valenţe noi, se valorizează ideile şi conceptele profunde, arta cuvântului împreună cu celelalte arte îşi dau mâna şi apropie copia creaţiei omului cât mai mult de creaţia perfectă a naturii. Credinţa îşi adaugă şi ea dimensiunea aceea înalt umană de dragoste şi apropiere faţă de noi înşine şi prin aceasta faţă de Dumnezeu. Lumea se zbate în aceeaşi paradigmă a înţelegerii de sine împreună cu scopul şi sensul aspiraţiei sale spre găsirea locului pe care să-l ocupe în spaţiul şi timpul destinat. Caută permanent resursele care pot izvorî din interior şi posibilităţile de folosire intensivă a celor existente în exterior, fără să fie afectat datul naturii de a se regenara singură. Atmosfera în care ne naştem, ne formează şi educă în spiritul tradiţiei şi moştenirii culturale specifice, ne înscrie în spirala evoluţiei fizice şi spirituale, al adăugării la datul preexistent al destinului sau sorţii, al câştigului dobândit prin expierenţă şi învăţare a cunoştinţelor strict necesare ori superioare, a perceperii conştiinţei de sine şi a rolului şi locului la care trebuie să aspiri în societate. Omul nu se confruntă cu natura ci se integrează-n ea şi se situează într-un univers al său care-l plasează-n universul mare, infinit. E ca şi cum ai spune că infinitul mic existent în noi se distribuie în infinitul mare. Poezia este un mod inefabil de a reflecta sentimentele şi trăirile omeneşti şi a le transmite prin scris, cu tot ce înseamnă forma cuprinderii lor în cuvânt şi prin rostire ori citire, comunicate către ceilalţi semeni care au cultura şi sufletul deschis pentru formele cele mai înalte de percepere a realităţii transfigurate în forme sensibile ale artei cuvântului. Prin poezie ca şi prin celelalte arte fără excepţie căpătăm deprinderile înfrumuseţării noastre ca spirit, ne apropiem de inepuizabilele posibilităţi de creaţie ale demiurgului şi ele devin hrana noastră binecuvântată. Nimeni nu trebuie să ignore oferta de a se clădi pe sine după legile naturale ale creaţiei divine şi lucrarea devine opera sa.

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

28 decembrie, 2018

Valeriu DULGHERU: Basarabie încotro? (3)

„Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari”

(Emil Cioran)

 

Suntem în ultimele zile ale Anului Centenar. A fost un an plin de evenimente unioniste: marșul unionist Alba Iulia – Chișinău, marșul centenar de la 25 martie, marșuri unioniste, proteste împotriva oligarhiei, Marea Sărbătoare Centenară de la Alba Iulia.

Dar cel mai mare eveniment unionist din acest an î-l consider faptul semnării Declarațiilor de Unire cu România de către 166 de autorități locale, municipii, consilii raionale, 11 organizații printre care și Universitatea Tehnică a Moldovei, 37 comune, municipii și consilii județene din România, 3 organizații de peste hotare. Toată stima și adâncă considerațiune celor de la Parcova în persoana primarului Marcel Snegur, care au fost spărgătorul de gheață în acest proces. Toată stima autorității locale de la Cimișlia, personal primarului Gheorghe Răileanu, care a fost primul oraș semnatar al Declarației de Unire. Aceasta este o demonstrație a faptului că unionismul a devenit mai pragmatic. Faptele contează mult mai mult decât declarațiile oricât de frumoase ar fi ele. De menționat faptul că aceste semnături se datorează parțial și Sfatului Țării 2, fondat cu doi ani în urma (oricare ar fi opinia unora!), și activităților duse de tineri în cadrul Caravanei Unirii, de asemenea, ajutorului acordat de România localităților basarabene pe parcursul ultimilor ani, multe din ele semnatare ale Declarației de Unire.

            Fiind de la Universitatea Tehnică a Moldovei vreau să declar că Universitatea a participat activ la organizarea mai multor evenimente centenare unioniste în acest An Jubiliar. În primul rând în februarie profesorii UTM au semnat o declarație de susținere a primarilor semnatari atunci când mankurtul Dodon a început să-i persecute. Pe 24 martie 2018 la UTM a fost organizat un frumos eveniment centenar care a finalizat cu semnarea de către 296 de profesori, academicieni, decani  a Declarației de Unire cu România. De menționat că până în prezent UTM este unica instituție de învățământ superior care a semnat această Declarație.

Pe 20 mai 2018, în cadrul Simpozionului Internațional „Cucuteni 5000 REDIVIVUS”, a organizat împreună cu autoritățile locale Costești, Ialoveni un frumos eveniment cultural unionist „Hora care ne unește!” cu participarea unui număr mare de colective artistice (în mare parte de copii) din Basarabia (inclusiv din sudul Basarabiei din actuala Ucraină!) și România.

Pe 24 noiembrie 2018 a organizat un frumos eveniment cultural „Centenar Autumnal” cu participarea excelenței sale ambasadorul României la Chișinău Daniel Ioniță, a mai multor personalități din Basarabia și România.

Pe 1 decembrie 2018 a organizat un grup de profesori ai Universității Tehnice a Moldovei care a participat în mod organizat la marele eveniment unionist de la Alba Iulia.

La nivel guvernamental România a promovat activ mai multe proiecte:

  • Interconectarea sistemelor electroenergetice ale Republicii Moldova și României;
  • Gazoductul Ungheni-Chișinău;
  • Autostrada „Unirea” ș.a.

Acestea au fost cele mai importante acțiuni unioniste în acest An Centenar. Dar cu regret a fost și Anul celei mai mari dezbinări între unioniști. „Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari” spunea marele filozof Emil Cioran. Este un mare adevăr, confirmat din păcate de propriile noastre greșeli. Atât de mari și deciși am fost în anii 90 și atât de mici și indeciși suntem acum, în acest An Centenar, în ajunul alegerilor parlamentare cruciale.

Ce ne așteaptă în anul viitor? Alegerile parlamentare care sunt cruciale. Din păcate este prima dată de la 90’ încoace când unioniștii nu vor fi reprezentați în parlament de o forță unionistă. Este regretabil că s-a ajuns la această tristă stare cauzată doar de elitele politice unioniste. Curentul unionist este în continuă creștere. A depășit cota de 30%. Dar unde sunt liderii care ar trebui doar să culeagă aceste roade?

Referitor la Convenția EuroUnionistă. Mi se par pripite și neargumentate etichetările venite în adresa acestui bloc eurounionist, care ar fi putut să-i reprezinte plenar pe unioniști în viitorul parlament, acumulând cele vreo 10-15% tradiționale de voturi unioniste. Acest bloc ar fi putut culege aceste roade dacă le-ar fi reușit să unească toate așchiile liberale unioniste (PL, PUN, PLR). Fără aceste partiduțe liberale (așa cum sunt ele!) blocul „Convenția EuroUnionistă” nu are nicio șansa de succes. Cu atât mai mult  acum când unul din cele 2 partide componente, este vorba de PNL, a părăsit această Convenție și s-a lansat de unul singur. Mă întreb: ce se întâmplă în capul liderilor acestui partid când în alegerile de toate nivelurile (ultimul fiind localele din vară unde au luat tocmai 0,17%!) ei nu depășesc 1% de voturi ale susținătorilor. Să fie doar un bussines sau e ceva mai serios la mijloc?

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Basarabie încotro? (3)”

Irina Lucia MIHALCA: Poeme

Aripile noastre uitate

 

Într-o particulă misterioasă

încape întregul univers.

În noi s-a creat,

acum cuvântul există

şi-odată cu el

viaţa

pulsează

în stele, planete,

natură, om, lumi infinite.

 

Lumina

îşi cere întruparea.

Ne naştem, murim,

revenim în lumină. Suntem.

Nici început, nici sfârşit nu există!

 

Totul este lumină,

în razele ei ne e scris viitorul.

Ascultă mesajul stelelor ce strălucesc!

Dacă alergi o viaţă să prinzi stele căzătoare,

vei prinde, până la urmă, una.

 

Asculţi glasul culorilor?

Sunetul, odată creat, continuă

să existe etern,

chiar şi-n adâncă tăcere.

Cu toate simţurile atingi lumina muzicii,

eternul ciclu al paradisurilor stelare,

în infinit se-ating liniile paralele.

 

Inspiră, priveşte şi-ascultă

prin  respiraţie

ochii şi-auzul universului!

 

Cândva aripile ni se vedeau,

încă le mai avem,

copiii şi tinerii

le folosesc în zborul lor

prin lumi nevăzute.

Cu aripile tinereţii, gândul

prinde înveliş în azurul cerului.

 

Asculţi bătăile inimii?

Sunt părţi din simfonia pământului

ce-şi poartă în noi

mesajul – viaţa are un sens -,

nu uita cine şi de ce suntem aici.

 

Solaris

 

Sub pecetea lui Solomon, timpul şi spaţiu se diluează.

Ameţitor, cu arome tari, pătrunzătoare,

într-un ritm obsedant,

abrupt, dinamic şi fluid,

sub potopul iubirii o auzi cum geme încet,

vrei să-i simţi gura pe trupul tău,

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Poeme”