Revoluția română din decembrie 1989 a adus și șansa dezvoltării în România unui sistem alternativ de învățământ superior, cu finanțare și administrare privată. Profesorul doctor Aurel ARDELEAN a fost printre primii care au înțeles și au demarat inițiative în acest sens, înființând la Arad Universitatea de Vest ”VASILE GOLDIȘ”. A fost personalitatea care a marcat viața „Cetății” Arad, mai ales prin crearea unei Universități de prestigiu, cât și pentru aportul adus la dezvoltarea culturală a urbei, implicarea activă în promovarea și apoi recunoașterea Aradului ca și Capitală politică a Marii Uniri.
Profesorul Aurel Ardelean a fost un prieten și un partener educațional desăvârșit al Fundației pentru cultură și învățământ „IOAN SLAVICI” din Timișoara, încă de la începuturile demersurilor de înființare a Universității „IOAN SLAVICI” (în anul 2000), Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” alăturând universitatea noastră tânără într-un consorțiu al universităților particulare din vestul țării.
Întreg corpul profesoral al Universității IOAN SLAVICI din Timișoara își manifestă întreaga recunoștință față de cel care a fost RECTORUL fondator al Universității de Vest „VASILE GOLDIȘ” și este alături de familia personală și de „familia academică” a regretatului Profesor Aurel ARDELEAN, plecat prea devreme dintre noi.
Dumnezeu să-l odihnească-n pace!
Veșnica lui amintire și pomenire!
AUREL ARDELEAN (4 iulie 1939 – 26 decembrie 2018)
A plecat dintre noi un Mare Om… și mai avea atâtea de făcut… DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ!
Rector fondator al Universității de Vest ”VASILE GOLDIȘ” din Arad, iar mai apoi Președinte al universității…
… așa îl cunosc arădenii pe Profesorul Aurel Ardelean, el cu siguranță fiind însă mult mai mult de atât. Profesorul Ardelean a fost un adevărat ”Om al Cetății”, a fost un cetățean responsabil, model pentru concetățeni, uneori înțeles de aceștia, alteori poate nu…
Dacă astăzi Aradul este recunoscut ca oraș al Marii Uniri – CAPITALA POLITICĂ A MARII UNIRI – i se datorează profesorului Ardelean, care împreună cu alți intelectuali ai Aradului au pus bazele Universității arădene care a preluat numele lui VASILE GOLDIȘ – omul politic arădean care la Alba Iulia proclama MAREA UNIRE.
Nu de puține ori profesorul Ardelean s-a confundat cu profesorul Vasile Goldiș. Amândoi au fost mari idealiști…
Destinul a făcut ca profesorul Ardelean să treacă spre cele sfinte în Anul Centenerului Marii Uniri, fără a vedea instalat la Arad Monumentul Marii Uniri, monument la care a visat și Vasile Goldiș…
Profesorul Aurel Ardelean va fi mereu prezent aici, alături de noi, iar Universitatea de Vest ”VASILE GOLDIȘ”, fondată la inițiativa sa, va sta mărturie prezenței SALE…
Ce poți să spui despre o viață de om în câteva rânduri?
Egiptenii au fost cei mai ”sintetici” dintre pământeni, pentru ei trecutul se rezuma la menționarea unui nume pentru a desemna o epocă.
Pentru Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș”, numele AUREL ARDELEAN înseamnă începutul și întreg parcursul de până acum… Aurel Ardelean este sinonim cu Universitatea care poartă numele lui Vasile Goldiș, cel care spunea tuturor românilor la Alba Iulia că merită să se trăiască pentru un ideal comun românesc și într-o singură țară românească, dar împreună în bună înțelegere cu toate comunitățile naționale.
Aurel Ardelean a încercat să pună în practică, la Arad, principiul lui Vasile Goldiș: ”PRIN NOI ÎNȘINE!”, considerând că România nu se poate dezvolta decât dacă are un popor educat, instruit, bine pregătit profesional, iar vocația lui de dascăl l-a îndemnat să pună bazele unui sistem de învățământ superior la Arad.
Indiferent de critici sau păreri adverse, Aradul nu poate avansa în rândul orașelor de prim rang din România fără a fi un Centru Universitar cât mai puternic în plan național și internațional. Profesorul Ardelean a reusit să pună bazele, la Arad, unui sistem de învățământ medical – sistemul poate cel mai complex, mai costisitor și mai pretențios, pentru că medicina înseamnă … în primul rând viață, sănătate … iar sănătatea este cea mai importantă pentru fiecare dintre noi. Cineva trebuia să încerce și în Arad, iar profesorul Ardelean și-a asumat – cu toate criticile și opoziția – această misiune.
A sprijinit activitatea specialiștilor istorici prin susținerea specializării Istorie la universitate chiar și atunci când mulți considerau că nu este ”profitabilă”. Ce poate fi mai profitabil decât cunoașterea propriei identități? De unde venim și unde ne ducem? Profesorul Ardelean a pus Aradul pe harta țării și în acest domeniu, a pus bazele Muzeului Memorial ”VASILE GOLDIȘ”, mai mult chiar s-a implicat în sprijinirea cercetărilor asupra trecutului … a reînființat ASTRA Arădeană, dar s-a preocupat și de sprijinirea cercetării operelor lui Ioan Slavici sau Tudor Arghezi …
Sunt atât de multe domenii sprijinite de profesorul Ardelean, încât cu siguranță ușor poți omite câteceva din domeniile: sănatate, științele umaniste, juridice, economice, inginerie, sport…
A fost un dascăl de vocație, un om de știință perseverant, s-a implicat în politică considerând că oamenii politici trebuie să fie sensibilizați de valorile reale ale societății … te întrebi cum de reușea să facă atâtea lucruri… era la birou dimineața de foarte devreme și pleca de la birou sau de la universitate / facultate / centru de cercetare, noaptea foarte târziu. Nu s-a menajat și nu i-a menajat pe cei din jur. Era foarte greu să te adaptezi ritmului de viața a profesorului Aurel Ardelean.
Sa nu uităm familia. A fost un Om al familiei, încercând să coaguleze în jurul său membrii familiei… era ”sufletul” FAMILIEI, aceasta fiind cea care i-a dat puterea de a lua de la capat – în fiecare zi – fiecare inițiativă, ideie, proiect…
Dacă am face o scurtă statistică despre preocupările profesorului Aurel Ardelean, am putea spune:
AUREL ARDELEAN (4 iulie 1939 – 26 decembrie 2018)
– Preşedintele Universităţii de Vest „Vasile Goldiş”din Arad
– Preşedintele Consiliului de Administraţie
– Preşedintele Fundaţiei Universitare „Vasile Goldiş” din Arad
– Președintele Asociației pentru ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad
– Preşedintele Fundaţiei pentru Medicină Celulară şi Moleculară din România
– Director – Şcoala Doctorală de Biologie – IOSUD – UVVG Arad
– Director – Institutul de Ştiinţe ale Vieţii – UVVG Arad
– ACTIVITATEA DIDACTICĂ: Botanică farmaceutică, Biologie celulară şi moleculară
– ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ ŞI DE CERCETARE: cărţi, tratate, monografii: 85 cărţi, tratate, monografii; editor / coordinator: 56 volume; numeroase capitole publicate în monografii internaţionale, prelegeri de sinteză, cursuri, manuale de lucrări practice şi manuale şcolare; 79 de lucrări ştiinţifice de biologie, ecologie şi protecţia mediului; 60 de lucrări de istoria biologiei; 12 lucrări indexate în baza de date Web of Knowledge, Web of Science (ISI Thompson Reuters); peste 250 de citări; Indice Hirsch 15, cf. Google Scholar: 810 citări ISI Proceedings Paper…
– Până în 1989 – Profesor: Liceul Teoretic Chişineu Criş, Liceul Pedagogic Arad, Liceul Moise Nicoară Arad, Inspector şcolar de specialitate…
– 1974 – 1980: Doctor în Ştiinţe biologice, cu teza „Flora şi vegetaţia Crişului Alb, între izvoare şi oraşul Ineu” la Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj- Napoca.
– Membru în comisii de doctorat, concursuri – posturi didactice, admitere…
– Evaluator în competiţii CEEX, PNCDI I, PNCDI II, UEFISCDI…
– Membru al unor Academii din Romania sau străinătate: Academia de Ştiinţe Medicale din România; Academia Oamenilor de Ştiinţă din România (AOŞR); European Academy of Science and Arts, Vienna/Salzburg (EASA); Albert Schweitzer World Academy of Medicine, Warsaw; Academia Brasilleira de Ciencias, Sao Paolo; Academy of Science New York; European University Association (E.U.A); National Association of Biotechnology, Norwich, UK; International Association for Ecology (INTECOL); European Association for Research on Plant Breeding Montpellier, France (EUCARPIA); Cellular Biology Society of York University, England; Electronic Microscopy Society – Royal Society of Ecology, Denmark; National Society of Ecology, Hungary; European Society of Human Genetics, Geneva; Danubians Rectors Conference (DRC).
– Membru in organizaţii/societăţi profesionale/ştiinţifice naţionale: Societatea Naţională de Biologie Celulară; Preşedinte al Societăţii Române de Biologie Celulară (SRBC) Filiala Arad; Societatea de Ştiinţe Biologie din România; Societatea Naţională de Morfologie Normală şi Patologică din România; Asociaţia Naţională a Grădinilor Botanice din România ANGBR, Preşedinte Filiala Arad; Comitetul Naţional de Istoria şi Filozofia Ştiinţei, CRIFST, Divizia Istoria Ştiinţei, Academia Română; Comitetul tehnic al plantelor medicinale şi aromatice; Comisia Naţională de Bioetică a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale; Comisia pentru Securitate Biologică / Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului / Ministerul Mediului Comitete de redacţie ale unor reviste naţionale sau internaţionale…
– Redactor sef reviste cu referenti şi colective editoriale internaţionale: Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Seria Ştiinţele Vieţii (Life Sciences Series); Annals of the Romanian Society for Cell Biology (SRBC); Current Problems in Cellular and Molecular Biology (Probleme curente în Biologia Celulară şi Moleculară) Membru în comitet de redacţie revista cotata ISI 3 – Journal of Cellular and Molecular Medicine, Faculty of Medicine Carol Davila University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Ed. Carol Davila University Press (2009) – Romanian Journal of Morphology and Embriology (Journal of the Romanian Society of Morphology), Romanian Academy Publishing House Membru în comitet de redacţie reviste cu referenti şi colective editoriale 5 internaţionale – Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie – Serie nouă (editată sub egida MEN, ANCS, Colegiul Consultativ pentru CDI, CNCS) – Revista „Noema”, Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (sub egida Academiei Române) – Annals Series in Biology Sciences, Academy of Romanian Scientists…
– Recunoaşterea prestigiului professional: Academia Română: Premiul ”Emanoil Teodorescu”; Premiul „Emil Racoviţă”; Premiul „Petre S. Aurelian”.
– PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI: Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler.
– PATRIARHIA ROMÂNIEI: Medalia şi Diploma Omagială „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, cu ocazia Anului Omagial „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”
– ORDINUL MILITAR DE ROMÂNIA, membru al a Parlamentului European, NATO şi OSCE: Diploma Membru de Onoare în Grad de Comandor.
– Doctor Honoris Causa: Universitatea ”Liberty” din Sacramento, California, SUA; Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara; Universitatea ”Transcarpatia” din Ujgorod, Ucraina; Universitatea „Danubius” din Galaţi.
– Distincţii / Premii: Medalia de bronz „INVENTIKA; UEFISCDI: PN-II-RU-PRECISI-2014-8-7311; PN-II-RU-PRECISI- 2014-8-7335; „Excellence Award for Cross-border Cooperation in the DKMT Euroregion; Cetăţean de Onoare al Municipiului Arad; Titlul de Onoare „Personalitate a Judeţului Arad”, conferit de Consiliul Judeţean Arad; Titlul „Cetăţean de Onoare” al Municipiului Baia-Mare, conferit de Consiliul Local al Municipiului Baia Mare; Titlul de Cetăţean de Onoare al Oraşului Sebiş; Titlul de Cetăţean de Onoare al Oraşului Chişineu – Criş, Jud. Arad.
PENTRU CINE DOREȘTE SĂ ÎȘI IA RĂMAS BUN DE LA PROFESORUL AUREL ARDELEAN
Joi 27 decembrie 2018, începând cu ora 18,00
Primăria Arad – Sala Ferdinand
Ora 20,00 – SLUJBĂ DE PRIVEGHERE
Vineri 28 decembrie 2018 – pe parcursul întregii zile
Campusul Universitar, str. Liviu Rebreanu, nr. 86, Arad – Salonul oficial
Ora 19,00 – SLUJBĂ DE PRIVEGHERE
Sâmbătă 29 decembrie 2018
Campusul Universitar, str. Liviu Rebreanu, nr. 86, Arad
Ora 13,00 – SLUJBA DE ÎNMORMÂNTARE
iar ulterior
Cimitirul Pomenirea
SĂVÂRȘIREA SLUJBEI DE ÎNMORMÂNTARE
—————————
Prof. univ. dr.Dumitru MNERIE
Timișoara
28 decembrie, 2018
ROMÂNII DIN PROVINCIILE ISTORICE SUBJUGATE – BUCOVINA (1848-1914)
„Cum să mâncăm oricât dorim şi să slăbim”. Acesta este numele cursului la care m-am înscris săptămâna trecută, cu toate că, personal, nu am nici un motiv să dau jos din kilograme, ba chiar dimpotrivă… Dar aşa sunt eu, teribil de curios. Secretara cursului m-a privit oarecum ciudat, eram singurul cu greutatea netto aproximativ normală, dar nu a spus nimic. Conferenţiarul ni s-a adresat prietenos, a vrut să ştie cam la ce nivel să vorbească publicului şi, când s-a lămurit, a pus o întrebare care să ne cucerească:
Doamne iubito, cum îmi pun eu nădejdea în tine ca într-o nălucă spre care alerg cu braţele pline de grădini cu flori şi tu fugi mai departe fără să te ating. Ochii mei văd ce nu se poate vedea, urechile-mi aud freamătul sufletului tău ca o pădure de zadă, trupul meu aleargă odată cu trupul tău pe miriştile soarelui şi te locuieşte fără chirie. Spune-mi dacă totul este o poveste şi tu eşti cea din copilăria mea, de la marginea orizontului unde râuri de cleştar îşi aşteptau cai înaripaţi să se adape. Unul din căpriori aş fi putut fi eu ca să nu zic cerb când tu treceai pe poteca asfinţitului spre casa cu stâlpii de lemn ciopliţi în inima unui popor care nu-şi recunoştea arta. Şi acum păstrez poza aceea cu fulminantele tale treceri călare pe un cal roib, prin ierburile înalte spre podul de piatră căruia îi stăteau de strajă păduri de liliac înflorit, lângă un câmp de narcise. Dar dincolo de toate acestea, braţele tale arcuite m-au cuprins pentru prima dată, mi-au lăsat legătura cu acele frângii nepieritoare care-mi cuprind inima şi pieptul în strânsoarea minunată ce nu se uită. Nu pot să cred că totul a fost real şi lumea în care mă mişc mi se pare o forfotă dezarticulată fără minunea care ar fi putut să continue. Lumea în care se umple sufletul cu trăiri nu ne desparte de amintiri, imagini şi persoane dragi, ele cu timpul se estompează şi devin ca un văl aşezat peste ochii noştri gata să vadă dincolo de realitatea prezentă. Ei fotografiază realitatea din trecut plină de întâmplări, o redau în gând cu aceeaşi acurateţe, ba mai mult o încarcă cu un fel de nostalgie care exacerbează frumosul şi-l fac prezent cu o undă de duioşie şi înţelegere. De aceea orice clipă simţită face parte din zestrea noastră lăuntrică şi capătă o aură de lumină ce se varsă ca o lacrimă peste timpul trecut, îl înfăşoară în purpură fină. Acum sau niciodată cuvintele îşi caută rostul pentru a strânge şi păstra filonul de aur al iubirii noastre, de mă întreb cum am putea vieţui fără acestă iubire care musteşte prin toţi porii şi-şi caută astâmpărul şi echilibrul în persoana de lângă noi. Sigur convergenţele şi divergenţele au curbele lor de întâlnire şi despărţire, au ca axă iubirea şi prietenia statornicită. Nimeni nu ne poate îndepărta de la calea dumnezeiască a cuvântului prin iubire şi simţire a aproapelui cel mai legat de inimă şi suflet. Iubindu-ne între noi îl vom iubi şi pe Dumnezeul nostru. Dimineţile dăruite aşteaptă cu bucurie răsăritul soarelui, nu numai pe pământ ci şi în suflete. Şi ce poate fi mai minunat decât o rază dătătoare de lumină şi încredere chiar şi atunci când cerul este acoperit de nori şi se prefigurează o furtună. Întotdeauna după furtună se limpezesc apele şi gândurile oamenilor, fiecare capătă un alt imbold în realizarea activităţii. Tenebrele se ascund şi suflul muncii şi al creaţiei îmbracă valenţe noi, se valorizează ideile şi conceptele profunde, arta cuvântului împreună cu celelalte arte îşi dau mâna şi apropie copia creaţiei omului cât mai mult de creaţia perfectă a naturii. Credinţa îşi adaugă şi ea dimensiunea aceea înalt umană de dragoste şi apropiere faţă de noi înşine şi prin aceasta faţă de Dumnezeu. Lumea se zbate în aceeaşi paradigmă a înţelegerii de sine împreună cu scopul şi sensul aspiraţiei sale spre găsirea locului pe care să-l ocupe în spaţiul şi timpul destinat. Caută permanent resursele care pot izvorî din interior şi posibilităţile de folosire intensivă a celor existente în exterior, fără să fie afectat datul naturii de a se regenara singură. Atmosfera în care ne naştem, ne formează şi educă în spiritul tradiţiei şi moştenirii culturale specifice, ne înscrie în spirala evoluţiei fizice şi spirituale, al adăugării la datul preexistent al destinului sau sorţii, al câştigului dobândit prin expierenţă şi învăţare a cunoştinţelor strict necesare ori superioare, a perceperii conştiinţei de sine şi a rolului şi locului la care trebuie să aspiri în societate. Omul nu se confruntă cu natura ci se integrează-n ea şi se situează într-un univers al său care-l plasează-n universul mare, infinit. E ca şi cum ai spune că infinitul mic existent în noi se distribuie în infinitul mare. Poezia este un mod inefabil de a reflecta sentimentele şi trăirile omeneşti şi a le transmite prin scris, cu tot ce înseamnă forma cuprinderii lor în cuvânt şi prin rostire ori citire, comunicate către ceilalţi semeni care au cultura şi sufletul deschis pentru formele cele mai înalte de percepere a realităţii transfigurate în forme sensibile ale artei cuvântului. Prin poezie ca şi prin celelalte arte fără excepţie căpătăm deprinderile înfrumuseţării noastre ca spirit, ne apropiem de inepuizabilele posibilităţi de creaţie ale demiurgului şi ele devin hrana noastră binecuvântată. Nimeni nu trebuie să ignore oferta de a se clădi pe sine după legile naturale ale creaţiei divine şi lucrarea devine opera sa.
„Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari”