Jane CRIȘAN: Poate într-o zi

POATE ÎNTR-O ZI

Și cine știe poate că-ntr-o zi
Ne-om întâlni în versuri printre rânduri
Ne-om așeza pe-o bancă printre gânduri
Și-n lumi ca de poveste ne-om trezi

Tu ai să-mi spui de tine multe taine
Și sufletul încet ai să-l deschizi
Vom fi-n tărâm de vers doi apatrizi
Cu sentimente ce țin loc de haine

În vers ne vom înlănțui ca o liană
Cu brațele de doruri înverzite
Cu ramuri de iubire ce n-au fost înflorite
Într-un poem zidit în vers cu-o Ană

O Ana lui Manole rămasă-ntre vocale
Îmbrățișând consoane cu ultima suflare
Alunecând în vise ca pe un val de mare
În timp ce el Manole cinstește din pocale

Vom fi doar noi și-o lume ce nu ne aparține
O lume de poveste clădită dintr-un vers
Și vom pleca de mână spre noul univers
Tânjind după iubirea stelarelor destine

––––––––––––-

Jane CRIȘAN
Seattle,WA,USA
31 mai, 2018

Petru Daniel VĂCĂREANU: Trup de dună

Trup de dună

Mi se pare că scriu
cu slove de permafrost
mult și poate fără rost..

Dar ce pot face, pustiu
când nu sunt lângă tine
pentru a uita de mine.

Mă rătăcesc în poezie
acolo codrul și râul mă știe
povestindu-i a ta feerie.

Și când te-or zări să-ti spună
dorul ce mă alungă si adună
ca un trup de dună

–––––––––––-

Petru Daniel VĂCĂREANU

31 mai 2018

Nina TĂRCHILĂ: Mai dă-mi un semn

Mai dă-mi un semn

mai dă-mi un semn din forfotele vieții!
printre singurătăți sticloase în delir,
trimite-un semn în gara mea pustie
primindu-l, să-mi aduc aminte să respir.
sunt doldora de ghețuri și uitare!
trezește-mă cu semnul tău păgân
și despletindu-mi inima-mi din tine,
ajută-mă iar mie să-mi rămân!
din rana ta în rana mea aleargă dorul
cu gura arsă de bezmetice cuvinte
pe care-acum nu le mai spune nimeni –
mai dă-mi un semn să mi le-aduc aminte
pulsând în tâmpla-mi și curgând în inimi,
cărări de cer, beție nebunească …
mai dă-mi un semn că ești, că-ți sunt, că timpul
iubirea noastră n-o s-o copleșească
și n-o s-o-ngroape în noroi și moarte
sub lespede chircită a blestem …
ca să-mi desfac iar coama de luceferi,
de prin războiul vieții dă-mi un semn

să știu că ești … să pot iar să respir
printre singurătăți sticloase în delir.

––––––––––––-

Nina TĂRCHILĂ

Timișoara

31 mai, 2018

Violetta PETRE: Nu rupeţi trandafirii!

Nu rupeţi trandafirii!

M-ai rupt şi-a sângerat tulpina-mi crudă,
Extazu-n agonie l-ai schimbat,
Acum, degeaba ploaia mă mai udă,
Doar rădăcina-i vie, eu uscat

Voi fi-ntr-o zi sau două şi culoarea
Se va topi ca ceara în altar,
În seva din pământ aveam vigoarea;
M-ai rupt şi mi-ai ucis şi un lăstar.

Degeaba plângi acum, e-n van tristeţea,
Priveşte-mă cât mai respir, sub sori
Cum mi-ai strivit subit delicateţea
Întrerupându-mi viaţa şi mă dori

Că, din impuls, ca să mă ai aproape,
Mi-ai retezat secunda de-nflorit.
Vin trandafirii roşii să mă-ngroape.
Şi câte mai aveam de oferit!

Nu rupeţi florile, oricât le-aţi adora!
Trăiesc la fel ca noi. Şi-i legea firii
Să le lăsăm a ne înmiresma,
Şi mai ales, nu rupeţi trandafirii!

––––––––––––––

Violetta PETRE

27 mai, 2018