Plângi Ană
Plângi Ană, căci iubirea doare,
arată și miroase ca o floare,
te-mbată și te-aruncă printre stele,
tu, fericită plutești printre ele…
Pătrunsă de-o divină melodie
gândești că ești un fulg de păpădie!
Plângi Ană, căci ai fost mințită,
ca Ana lui Manole-ai fost zidită,
vorbele dulci ce ți-au cuprins făptura,
ca niște pietre reci ți-au închis gura!
Cu trupul strâns în recele mortar,
și-ai stins iubirea-n cărămizi și var!
Plângi Ană, căci iubirea plânge,
mici stropi de rouă-n zori ea strânge,
toate le suferă, toate le-ndură,
așa-i iubirea… veșnică arsură…
Nu știi de e otravă ori e floare,
plângi Ană, căci iubirea… doare!
————————
Zenovia PRIBOI