Suntem împreună
În toamna arămie prin frunzele moi
Pășim pe cărare privind amândoi
Cum vântul adie și frunzele cad
Iubirea ne-adună în flăcări de jad.
Copacii firavi ramurile-și îndoaie
Cu apa ce curge din stropii de ploaie
Ce mărunți sunt și reci repeziți
În cântec de inimi vor fi încălziți.
S-aude o strună cum ploaia îngână
Suntem împreună pe clarul de lună
Cu raza lui Venus lucind către noi
Dulce-i iubirea-n căderea de ploi.
Zâmbește o stea de pe colțul de nor
Din drag și iubire suntem numai dor
Prin valul de apă picioarele merg
Zorind apăsat suspinele-și pierd.
De griji și nevoi acuma nu știm
Din norii ce plouă noi soare simțim
Zburăm către cer cu aripi de stele
Spre infinit avem gânduri rebele.
Când ploaia s-oprește și norii dispar
Iubirea-nflorește nu are hotar
Cu raza de soare și cerul senin
S-așează iubirea in suflet din plin.
Cu inimi curate sublimul vorbește
Pe galbenul frunzei ce dragul iubește
La viață te-ndeamnă să fii fericit
Pe culmi de iubire în largul zenit.
––––––––––
Zamfira CIOBANU
19 ianuarie 2019