Suferința Domnului
Amarul suferinței curge pe obraz
Sunt lacrimile mamei de durere
Că fiul cel iubit este la greu necaz
L-au răstignit păgânii cu-a
lor vrere.
Își măsurară sufletu-n arginți,
Și cruce grea din lemn masiv făcură
L-au pus s-o ducă-n spate cei smintiți
Și-l biciuiau pe drum in semn de ură.
La locul de osândă, odată ajunși,
Scuipat a fost și-ntins pe cruce-n cuie
În negură de dușmănie au fost supuși
Cu mințile întunecate la mânie.
Maria-n urma lui mergea plângând,
Cu lacrimi ruga-și înălța la cer divin,
Inima și sufletul ardea de foc jelind,
Vroia să-și scape fiul de marele chin.
Coroana spinilor îl înțepa cumplit,
Fariseii păgâni și răi fără de milă
La grele suferințe ei l-au osândit
De răutatea lor mulțimii-i era silă.
Și l-au lăsat să moară pe-a lui cruce
Păsările cerului de veghe îi stăteau
Coșul cu ouă înroșite maica-și duce
Și semnul crucii toți din jur făceau.
Pe mormânt, iudeii piatră grea au pus
Să stea in întuneric fără vină
Maria, mama lui, tămâie a adus
Să-i așeze sufletul prigonit în hodină.
Tot așa trei zile l-a jelit la cruce
Până când el din mormânt a înviat
Și patruzeci de zile vestea-și duce
Iar fariseii rău s-au speriat.
Târându-se, îndurare propuneau,
Speriați cereau iertare de păcate
Cu fața-n lacrimi mari plângeau
Lăsând în urmă minți întunecate.
Domnul cu sufletul senin a judecat
Milostiv cu bunătate i-a blagoslovit
Și a patruzecea zi la ceruri s-a înălțat
Să stea de-a dreapta tatălui iubit.
La ceruri se roagă pentru noi într-una
Cu îngerii mulți și cu a lui măicuță,
Păziți de rău să fim toți întotdeauna
Să nu ne lase-n veci inima desculță.
De Paști vom înălța la cer cântare
Avându-l în inimă cu sufletu-mpăcat
Prin rugăciune vom cere și noi iertare
Fericiți vom spune, Hristos a înviat!
—————————–
Zamfira CIOBANU
22 aprilie 2019