ȚARA LUI EMINESCU
Când vii dinspre răsărit
îţi închipui că ţara aceasta
este o imensă câmpie
din al cărui grânar
ai putea hrăni lumea.
Peste un timp
privirea îţi urcă
pe dealuri domoale
pătate în culori nuanţate
unde calmul anotimpurilor
veghează veşnicia
de la începuturi.
In zare cresc munţii
pe sus pătaţi de zăpadă
mai jos
albiţi de pietre semeţe
toţi acoperiţi cu păduri neatinse
sau păşuni învelite
cu ierburi multicolore.
Dacă urci printre ape
găseşti izvorul înălţimilor
și poti sa privesti tara mea, țara lui Eminescu,
întinsa ca o culoare rotunda
peste imensitatea cerului
sub care sta neclintita
PLANETA ALBASTRĂ
Polenul ochiului stelar
concentrat în miresme de violet
cu nuanțe de gri cenușiu
șerpuind în șuvițe de unde
plutea în cosmice adieri
străbătând universal.
Pătruns în Calea-Lactee
întâlni unda unui conglomerat
îmbibat cu particule elementare
și se defractă în dispersii de radiații
albastre
violete
portocalii
până la roșu.
Atunci lumina a fulgerat privirea în curcubeu
și pe cer
s-a ivit o planetă albastră
creanga universală pe care stă cu chirie
un om.
——————————
ZAMFIR ANGHEL DAN