,,…ce frumos ar fi fost, dacă printre noi ,,unii” nu ar fi fost”
Cad fulgi de nea din înaltul spațiului trimiși dar, negura vremurilor de azi nu dă voie omului să împartă bucuria cu anotimpul. Frigul temerilor a pătruns până în oasele sufletului și mintea a înghețat la marginea gândurilor
Dar, tot va veni primăvara pe Planeta Pământ, așa cum vine ea în fiecare an. Ca o speranță a reînvierii ea va veni.
Și ne vom plimba iar prin parcuri, pe alei, prin păduri, pe maluri de ape, în seri cu lună plină, în zile cu soare în geam în suflet și trup și iar vom iubi viața și iar vom uita de răul din ,,oameni”
Vom asculta muzica ce alunecă pe luciul unei ape, vom dansa și ne vom iubi terminal, așa cum era viața oamenilor înainte ca ,,acei” să arunce cu virus.
Vom avea grijă și de cei ce pleacă spre alte dimensiuni, le vom respecta momentul dispariției și îi vom asigura că nu îi uităm, chiar dacă unii vor să uităm de tot ce este frumos pe lume și în viață.
Uneori mă întreb, oare cum ar fi arătat Planeta Pământ dacă nu ar fi fost însămânțat ,,omul” pe meleagurile ei?
Poate că pădurile ar fi rămas virgine, apa curată și plin de viață, aerul nepoluat, zăpada albăstruie, ghețarii ne topiți, măruntaiele pământului ne sfredelite. Aurul ar fi crescut în ghivece și nimeni nu l-ar cules spre a-l vinde pe tarabe. Nu ar fi existat orașe, credințe, religii, războaie, biserici, moschei, betoane, asfalt – ci doar grădini în care viul ar fi trăit fără a se cocoța cineva în vârful trofic al vieții.
Ce frumos ar fi fost, dacă printre noi ,,unii” nu ar fi fost !!!!
–––––––––––-
Zamfir Anghel Dan