OXIGENUL SĂRUTULUI
Hematitul ce apare uneori pe conturul sufletului meu
îmi aduce aminte de sărutul inițial
primit la primul impact
al pătrunderii noastre astrale
Anotimpuri celeste s-au scurs în neant
și buzele mi-au ruginit a dorință neîmplinită
tot așteptând la umbra sânului imaginar
sărutul primordial
din care să se ivească planeta dragostei totalitare
Nu am stăpânit fuziunea
mi-ai zis
Și așteptarea a ruginit
lipsită de oxigenul sărutului
Fără atracție
niciun minereu nu își solidifică trecutul
și piatră prețioasă
devine doar rocă
ce s-a iubit cu alt minereu
fuzional.
——————————
ZAMFIR ANGHEL DAN
Septembrie 2020