DU-MĂ UNDEVA
Poetule
du-mă undeva
unde să îmi pot ține promisiunea dorinței
Înaltul cerului îmi dă fiori
dar dacă mă acoperi cu mantia atingerii tale
pot trece încercările stării
Fluturii galbeni ce mi umblă prin plete
mi s-ar potrivi
pentru început
și în prma serată
m-aș mulțumi cu un zbor de aripă nedeslușită
Apoi vreau garanții seducătoare
cu atingeri în care
lumina să îți arate splendoarea
din miezul fluoreșcenței ochilor mei
Noaptea să îmi traseze formele
și din coapsele răzvrătite în amurgul descătușării
să apară un crin-
-semnul înfloririi din ape
eternitatea din nurlii respirației
cu care ne închinăm
ascunși în sărutul divin.
După ce ne-om iubi cornean
pacea las-o să mă împartă
în seninul zilei care urmează
Important este doar să fim
undă de undă urmată
mișcare de umbră în cerul senin
altoi de mușcata răstignită în fereastră
Tu
cântec al undelor mele cutreierate
Eu
valsul păsării adormite în zbor
dor călător
al mâinilor împreunate
strâns ţinându-se
de zvârcolirea trupurilor
HRANA ZEILOR
Apoi
să mă hrăneşti în fiecare zi cu tine
Să ştiu cu ce te îmbraci
dacă-ţi stă bine
când alţii te privesc
prin ochii mei
şi încremenesc în gânduri
şi în privire
Să-ţi faci în fiecare seară
câte o poză
cu aerul ce te înconjoară
să ştiu dacă eşti vie
şi ești reală
Și s-o trimiţi când crapă ziua în două
iar dimineţile îmi vin
dezbrăcate
şi îmi despică dorinţele
cu gustul tău
cu arome de surâs
cu vise de îmbrăţişări
muiate în rouă
Ce umed îţi e chipul
ce l văd fără oglindă
ce cald îţi e surăsul
ce vine pân la mine
Dă-mi taina zborului ce curge din tine
şi apoi
cu hrana zeilor
mă înfăşoară în suspine
——————————
ZAMFIR ANGHEL DAN