CUVÂNTUL
Ai să mă găseşti oricând
la rădăcina unui cuvânt
În semantică lui
rămâi
doar dacă îţi place cum sună
ultima adiere a unei silabe
din sunetul unei rostiri
Girul divin
şi înălţarea unde este păstrată semnificaţia lui
te ajută să atingi meritul rostirii
când înclinându te
săruţi
icoana izvorului
de unde curge semantica universului
Stingi limpezimea apei atunci
cu ardoarea sărutului
,,te iubesc,,
şi te aşezi în genunchi
spre a putea să încapi
în sintagma undelor radio
PATIMA ZBORULUI
Patima zborului se află în mijlocul aripei
Dacă pătrunzi până acolo
poţi reinventa nurlii din coada cometei
La următoarea trecere însă
vom avea altă orbită
şi alţi parametrii de zbor o să trebuiască curenţilor ce ne străbat
Desfă coliviile timpului cu un sărut
toate aripile noastre să fie libere
când savurează înaltul
Arderi profunde ne dau ocol
şi dimineaţa este aproape de naşterea zorilor
în care vrem să intrăm
Pune stavilă adâncurilor ce ne străbat
Vezi
pe coama ferestrei răsăritul aprinde lumina zilei
dând fiori aşteptărilor ce ne împart.
BRAŢELE TALE
Stăteam cuibărit între braţele tale
şi aşa cald îmi era
aşa plăcut adia lumina cu care înconjurai starea mea aparentă
până când dorinţa ne-a copleșit pe amândoi
Vedeam păsări cum îşi alintă aripa în zborul mâinilor tale
şi simţeam stoluri de fluturi cum îmi băteau în fereastră
dar nu aş fi plecat din acele grădini
până nu aş fi sorbit toată licoarea
izvorâtă din starea ta fermecată
Un porumbel virtual s-a asezat pe umărul tău stâng
l-am prins între palme și am înţeles că este trimis de vedenia ploii
Te-am strâns în braţe atunci
suav
să nu cadă bobocul de crin
ce înflorea în zâmbetul tău
acoperind cu petalele lui
locaşul sfânt
din braţele tale
ANOTIMP ÎNVERZIT
Voi fi lângă tine mereu
te voi privi şi admira cuibărit în suflelul tău
şi voi mulţumi cerului pentru darul primit
împodobindu-mi ferestrele inimii cu chipul tău însorit
Voi întinde covorul de flori
pe unde pasul tău atinge pământul
şi de va fi un vad de trecut îi voi sorbi valurile
mersul tău să împrăştie nectarul grădinilor
pe unde calea ta străbate lanurile bucuriei
Mirii dragostei noastre vom fi
şi cununia din fastul legământului
o vom aşaza la marginea orizontului
universul să încapă în toate poveştile ei
Primăvară
de ai să vii
să ştii că toamnă pe culmie munţilor mei
nu va mai fi
doar anotimp înverzit
îmi vor fi visele
zi de zi
DORINŢĂ CUANTICĂ
Sărutul tău
decriptare de senzori cuantici
Spinul magnetic
ce-mi schimbă starea de agregare
privind lumina din ochii tăi
Zâmbeşti
a floare de colț crescută în fereasta munților
și eu
devin lava ce se scurge sub poale de creste
Mă topește
frageda carne
și mă scurge izvor de dorință
lângă trupul vulcanului tău
MARNĂ
Eşti marna mea încoronată de astrele
alintate în bing- bangul unui sistem
din care celula iniţială a extras embrionul fiorului
Atracţia ta definitorie vine cu explozii în lanţ
şi undeva
în dreapta Căii Lactee creşte o stea
înflorită din versul unei comete sedusă de vântul solar
Ameţeşti şi aerul cu trecerea ta
de la o formă a zămbetului ancestral
la schimbarea stării de agregare a universului
Stelele în fior
te înfăşoară în unde adiacente atunci
şi devii o formă a strălucirii apei din sursa unui izvor ce curge între planete
purtând seducţia formei în erosul sentimental
MELODIILE DRAGOSTEI
Ai avut vreodată curajul să asculți
ce zgomot fac trupurile noastre
când se iubesc dimineața?
Parcă nu ne-am iubi
ci ne-am lupta fioroși pentru supraviețuire
fiecare dorind ca el să învingă
cât mai repede și definitiv.
Ne lovim disperați cu zgomote înfundate
apoi ne cerem iertare cu un sărut și o mângâiere
o strângere mai puternică în brațe
să fim mai aproape unul de altul lipiți
nu cumva să ne pierdem și să ratăm momentul descătușării.
Mie
îmi mai curge o lacrimă nestăpânită
amestecată cu un suspin în nota unui oboi răgușit
tu mi-o săruți imediat ce îmi ajunge pe buze
și așa de moale și fraged îmi pari
că uit de durere și te strâng și mai tare în brațe,
eu să te înving
eu să te devor
definitiv.
Tu îmi mângâi părul și gândurile
ce mi le ascund sub faldurile firelor răvăşite
îmi săruți fruntea
îmi săruţi ochii
sânii
și mă las cucerită definitiv
învinsă de zgomotul neputinței din șoaptele cu care mă alinți.
O muzică fără cuvinte îmi străbate trupul atunci
nu mă mai întreb și nu mai vrau nimic să câștig
învinge tu totul
eu vreau doar să ascult ce zgomot fac trupurile noastre
când se iubesc dimneața.
Muzica lor îmi cântă melodiile dragostei
iar eu plutesc într-un dans
savurând alunecarea fluidelor de la sfârşit
Ce cald mi se pare anotimpul
ce îl cântăm cu înlănțuirile noastre
ce lin te poți pierde între sunetul lui
strânge-mi mai tare îmbrâțișarea iubito
putem inventa muzici venite din cer cu trupurile noastre
ce vestesc dimineața cu zgomotul dragostei lor.
Ne-am învins reciproc
iar trofeul îl putem ridica amândoi
cu mâinile înlănțuite deasupra capetelor
mândri să fim de muzica ce am creat.
Dă-mi un pupic cu gust de împăcare
și vino-mi la piept să ascult cum inima îți bate în ritm de petarde
cum îți tremură sănii
corpul trezit de zgomotul unui sărut,
cum mă pierd în faldurile melodiei ce abia am compus-o
și acum o repet în gând
la nesfârșit.
FLORILE IERNII
Azi marea nu are valuri
Pare un lac
izvorât din lacrimile pădurilor ancestrale
Fără florile iernii
cu zăpezi troienite pe ghivecile dealurilor
iarna parcă e un cimintir al planetei
Doar soarele mai are
uneori
gropițe în obrajii zilelor pline cu fete
ce umblă pe străzi cu frumusețea lor
dezvelită de împrejurări
În rest
albul zăpezilor pure
a dispărut
——————————
ZAMFIR ANGHEL DAN