Nu curte ţi-aş face
Doamnă a poeziilor eterne
ci un palat
în munţii de piatră ai viselor mele
deasupra câmpiei de nori
ţi-aş construi
Acolo sus
pe cel mai înalt pisc
aş urca în fiecare zi
să pot vedea lumina dimineţilor
cum se răsfaţă pe chipul tău
Ţi-aş pune în ferestrele lui zâmbetul
cerul să ademenească cu el
dimineţile desvelite frivol
în faţa soarelui răsărit
Apoi
aş picura lacrima universului
în grădinile simţirii tale
şi din altoii ce ar răsări
mi-aş hrăni visul întâlnirii reale
sus
pe piscul
unde doar pasărea iubirii ajunge
Venirea ţi-aş săruta îndelung
pe un covor de cuvinte
întins în calea paşilor tăi
N-aş mai dormi
doar ţi-aş privi nemărginimile formelor
şi mi-aş topi mâinile
atingând
conturul lor fermecat
ZĂMBET DE ÎNGER
Bună seara
zâmbet de înger
Hai
vino și învinge-mi
furtuna din gânduri
zâmbetul tău să ajungă la mine
în chip de vlăstar
înmlădit în falduri de unde
ochi peste ochi
să-şi contopească culoarea în ramuri
Mâna ta caldă
de mâna mea când se ţine
lumii viselor aduce de ştire
dar
în aluatul iubirii înainte de a fi
dospire de vrajă
mit
din închipuiri
Oricând putem pleca în alte forme
cât însă mai suntem mânunchi de dileme
împarte-mă în porții de postate poeme
citește-mă în zori
până seara mă uită
nu te întoarce
și fugi de orice ispită
Lanul acela de maci înfloriți
e o vagă tristețe
a câmpiei de spice rodițe în dogorile verii
când aşteptatele ploi se opresc în vedenii
când paşii tăi nu mai ajung unde au plecat
când dorul nălucă
te îmbracă în formă de mac
Mâna mea
culegător de forme astrale
îţi mângâie franjurii vorbei
şi îţi sărută agale
pana ce scrie
poeme pierdute în pocale
reinventând aşteptarea
din căderile ploii
mersul ochilor fumegând căutările
în culori abisale
Bună seara
zâmbet de înger
Hai
vino şi opreşte-mi furtuna din gânduri
lasă-mă semn
pe unde trece norocul
poate voi şti
unde ţi-e locul.
——————————
ZAMFIR ANGHEL DAN