Accelerația de curbă este unda energetică a unui punct inițial aflat în desfășurare.
Orice formă de organizare structurală a materiei, după ce îşi consumă energia cu care a fost înzestrată de impulsul inițial primit după Bing-Bang, iese din acceleraţia de curbă primită şi trece în altă formă re definită a materiei.
Acceleraţia de curbă a universului este cea care determină forma de organizare, energia, masa și poziția oricărei acumulări energetice din univers.
Interacţiunile ondulatorii dintre formele de energie atrase în acceleraţia universală determină reacţia dintre componente: masa, forma, viteza , locul şi rolul în spaţiu şi timp, orbita de deplasare, culoarea şi durata de existenţă sub forma primită iniţial.
Toate acestea se schimbă prin trecerea în altă formă de manifestare, de mişcare, din momentul în care impulsul iniţial manifestat prin energia acumulată s-a consumat.
Acceleraţia de curbă a universului devine infinită pentru că orice forţă se naşte din altă forţă şi creează sensul altei forţe, totul ducând la o expansiune continuă.
Din păcate, această expansiune continuă duce la implozii şi explozii manifestate la nivelul fiecărei forme de organizare a materie şi chiar a universului cunoscut.
Universul cunoscut nu este infinit, nu este paralel, este pur şi simplu un UNIVERS CELULAR, organizat asemeni unei celule !
Infinitul universal este alcătuit din mai multe celule universale.
Oriunde ai ajunge în spațiu treci dintr-un Univers Celular în altul și uiți de unde ai plecat și unde ai ajuns, unde te vei opri și dacă te vei mai întoarce.
În alcătuirea fiecărui Univers Celular se aflâ celelalte componente structurale: pornind de la ,,Particula lui Dumnezeu,, să zicem și ajungând la un nucleu, la o celulă, la o stea, un astru, un sistem solar , o galaxie.
De aici şi extinderea lui diferită, repetabilă şi continuă. Cercetătorii trebuie să afle care este miezul fiecărui univers celular, care sunt relaţiile dintre mai multe universuri celulare care interacţionează între ele determinant, ducând la apariţia timpului şi spaţiului specific fiecăruia.
În Universul Celular unde se află Planeta Pământ, există o anume măsură a timpului şi a spaţiului, în alt univers totul se schimbă şi devine specific, cu alte măsuri, cu alte valori .
Când un anumit Univers Celular cunoscut, al nostru să zicem, îşi va pierde acceleraţia de curbă primită din impulsul iniţial şi expansiunea acumulărilor lui ondulatorii vor copleşi forţele interacţionale, va exploda auto-distrugându-se.
Din haosul rămăşiţelor lui forţele declanşate vor da naştere altui Univers Celular bazat pe o altă structură , pe o altă acceleraţie de curbă, la un alt nivel universal.
Omul a denumit această formă de manifestare a energie universale, moarte. O invenţie lingvistică cu accente de formă a tragediei supreme.
De ce să ne mai ascundem de noi, aşa este.
Este finalul formei sub care noi ne-am manifestat în univers într-un anumit spaţiu de timp.
În mod sigur însă, reapărem în univers sub altă formă de manifestare structurală. Poate chiar pe planeta Pământ, unii dintre noi.
Nu neapărat sub forma unor oameni ci poate sub forma unui copac, al unei molecule de apă, al unei raze de soare, al unei pietre, al unui nor, sau o adiere de vânt.
Este posibil chiar să luăm forma aceluiaşi chip, aceleași structuri și asta pentru că accelerația de curbă presupune întoarcerea la impulsul inițial din care s-a format structura respectivă.
Cum se zice mai simplu: din țărână ai apărut, în țărână te întorci, din procesele chimice ai evoluat, în procesele chimice te întorci, prin lupta forțele fizice ai trecut, prin forțele fizice iarăși vei trece.
Moartea sperie nu prin dispariţie ci prin durerea provocată de forţele care se confruntă în momentul acela.
Educaţia, total greşită, pe care religia o tot bagă în capul oamenilor face din moarte spaima universală a vieţii.
Sunt totuşi unele culturi care privesc mai realist această formă de manifestare a materiei inteligente.
Cert este că, de şansa pe care am primit-o trebuie să ne bucurăm şi să ne manifestăm fiecare în funcţie de ce suntem în stare, ajutaţi de cantitatea şi calitatea informaţiei energetice pe care celula noastră a primit o iniţial.
Nu degeaba spunea Ovidiu, poetul iubirilor pierdute exilat la Tomis, să cerem fiecăruia ce ştim că ne poate da:
Poetului- versuri, femeii -iubire, bărbatului -vitejie şi ocrotire, copilului- joacă, pământului -roadă, soarelui- lumină şi căldură.
——————————
ZAMFIR ANGHEL DAN