Vladimir ROBU: Toamna rușinoasă

Toamna rușinoasă

 

Înlemnesc în curtea vremii, fețe mari, sculpturi de gheață
Pas cu pas în urma nopții cântă ceuca pe alun,
Ulicioare dezgolite fumegând de dimineață
Înmulțesc pe palma-i roasă, rupte dansuri de tabun.

Vântul sclav, foind noblețea, paște turmele de picuri
Prin ogrăzile sălbatici cu ulcioare de mălin
Iar lăstarii de gorune, altoind din vale clicuri
Rup din crengile fragile doru-i copt de-un an străin.

Masca lumii de ieri goală, țes din coconi fluturi magici
Hărțuind din zborul liber, dogme noi cu-n port sălciu
Viermii mărului se scaldă, în cristalele pelagici
Când răsare dimineața, peste câmpul arămiu.

Zăpăcite toarnă codrul, foi uscate în rugină
Melci bătrâni cu casa veche, sparge cerul cu un corn
Oare știe tanti toamna: Cine noapte o alină?
De mereu se tânguiește cu un vânt cedat din horn.

Sfânta toamnă-n liturghie, sub o glugă se ascunde
Când o strig din depărtare, zburdă-n turma ei de nori
Eu pornesc cu brâul galben, peste bolfele-i rotunde
Ce folos? Că urma-i lină, s-a tocit în zări de zori!

–––––––––––-

Vladimir ROBU

1 noiembrie 2019

(Imagine internet)

Lasă un răspuns