ÎN LINIȘTEA NEFIREASCĂ A LUMII
trăiesc între gânduri învelite în ceață
cine sunt
de ce sunt acel ce nu mai sunt
unde merg
de ce merg
într-un timp pierdut în răstimp
poate sunt o idee greșită a timpului real
cine știe azi a știe…
pășesc într-un răgaz al luminii
întins pe un covor de gânduri
în neliniștea somnului
născut din lacrima timpului
în jur stele pustii
aș fi plâns
dacă aș fi fost fericit
trecusem aiurea printre anii trecuți și pierduți
am hotărât să vorbesc
dar cui
auditoriul plecase de mult
pălcuri de gânduri
tulbură astăzi stele obscure
pe lângă drum pășește un nebun
în liniștea nefirească a lumii
PENTRU CEI CE VIN SAU PLEACĂ
zorile s-au schimbat
după amiază
nu am știut
priveam pe geam
pe ram
un stol de gânduri răvășite
mă risipeam aleatoriu într-o lume străină
uneori mă întorceam
unde…
nicăieri…
în suflet pătrundea încet întunericul lumii
era atât de rece în camera aceea
un singur gând aici
de straniu giulgiu acoperit
de albe flori de crin
pentru cei ce vin sau poate pleacă de aici
FLORI DE CAIS
pe boltă
se întindea amurgul
așteptam…
o clipă, o zi sau un veac
uneori priveam cum fumega timpul
între două cuvinte inegale
noaptea mă plimbam…
mă plimbam pe haotice străzi
căutam mereu
de multe ori fără habar, în zadar
anii ce pleacau aiurea, haihui
nu am rămas aici, nici dincolo
nici nu aveam de ce
poate, odată, voi trece
peste o mie de drumuri
atunci se vor scutura florile de cais
——————————-
Viorel Birtu PÎRĂIANU
Constanța
27 martie 2018