Viorel Birtu PÎRĂIANU: Călătorul

CĂLĂTORUL

 

într-o zi m-am acoperit cu soarele
mă dureau acut întrebările
nimeni nu m-a văzut
nimeni nu a auzit țipătul

 

cânt pe țărmult vieții
o pasăre rănită
de unii hulită
de alții lovită

 

plâng în neliniștea gândului
pierdut în mizeria cotidiană
anonim printre anonimi
străin printre prieteni

 

veșnic călător
între anii ce trec, se petrec
am ajuns mai departe de ieri
adică nicăieri

 

îngân cuvinte către cer
simt voluptatea intensă a durerii
a umilinței zilnice, că strig, că exist
că vorbesc, că nu tac

 

obosit, mă închid într-o scoică
într-o metamorfoză eternă a unui vis
nespus, nescris, neînceput

–––––––––––

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

6 mai, 2018

Lasă un răspuns