Nu rupeţi trandafirii!
M-ai rupt şi-a sângerat tulpina-mi crudă,
Extazu-n agonie l-ai schimbat,
Acum, degeaba ploaia mă mai udă,
Doar rădăcina-i vie, eu uscat
Voi fi-ntr-o zi sau două şi culoarea
Se va topi ca ceara în altar,
În seva din pământ aveam vigoarea;
M-ai rupt şi mi-ai ucis şi un lăstar.
Degeaba plângi acum, e-n van tristeţea,
Priveşte-mă cât mai respir, sub sori
Cum mi-ai strivit subit delicateţea
Întrerupându-mi viaţa şi mă dori
Că, din impuls, ca să mă ai aproape,
Mi-ai retezat secunda de-nflorit.
Vin trandafirii roşii să mă-ngroape.
Şi câte mai aveam de oferit!
Nu rupeţi florile, oricât le-aţi adora!
Trăiesc la fel ca noi. Şi-i legea firii
Să le lăsăm a ne înmiresma,
Şi mai ales, nu rupeţi trandafirii!
––––––––––––––
Violetta PETRE
27 mai, 2018