Hai noroc! Să vă povestesc ce-am priceput… Ăă….. ce-am pățit. Că doar tot priceputul a pățit-o, nu? Poate pricepeţi ceva din asta… Să n-o păţiţi şi voi. Eu am rămas motto… ăăă… mot à mot!
Într-o bună zi (a îndrăgostiţilor, parcă) – mă rog, vorba vine, că numai vorbă n-a fost – apare năbădăioasa de nevastă-mea și-mi aruncă-n față romul cu bunătate de ceai în el, ocărându-mă că stau ca o balegă şi nici măcar nu mimez romantismul. Da’ ce trebuia să ţipe aşa, de parcă eram după deal, … ăă… de parcă nu vedea calul… ăă… dealul… ăă…vârful calului… S-o priponeşti de lustră, nu alta! Păi da, a trecut vremea când mirosea coama a balegă…aa măr… ăă… mărul a păr… a… prună…?… Hm, da’ i-am trântit-o și eu: „de unde, dragă, atâta rom… mimo… mimantism?” Că nici nu mă mai țineam călare,… ăăă… nu mai ţineam minte de la ultima… mimare. Și mi-a amintit ea cea mai rom…ăă.. antică, ăă… pantomimă, că cică o imagine face cât o mie de cuvinte: mi-a trântit o herghelie de imagini, de mi s-au încrucişat copitele… cuvintele… ăă… adică mi-a trântit ceașca, fără să scoată un cuvințel. Ceaşca mea cu cai în galop!… Țăndări s-a făcut. Eee, cu asta a sărit calul!
“Iubireee, bibeloou de porțelaaan!” Atunci mi-a sărit și mie țandăra. Eu, în furia mea,… euforia mea, m-am lăsat de băut… De băut ceai. Asta e pasiunea beției… Adică beția pasiunii: cine se frige, suflă și-n nevastă… Sau în ciorba rece?… Mă rog, dacă mai apucă. Eu n-am suflat o vorbă…. Mi-a suflat-o altul! Amanta, normal, că doar nu nevasta, n-aveam eu norocul ăsta! Hai noroc!
Iubiree, bîlbelo de porlețaaan! Apoi am sticlit… ăăă… am ochit un mat. Eram mândru, ca un șah: mă lăsasem de băut de trei zile și pentru c-am rezistat eroic atâta amar de vreme, am socotit eu c-a venit amaru’… ăă… vremea să-mi înec amaru’… Atunci am intrat să-mi încerc tactica de şah… Să beau mat și să joc beat. Ăăă.. nu… Adică m-au ținut în șah și mi-au dat mat…. ăăă… mi-au dat de băut. În sfârșit…. În sfârșit, mi-au adus de băut!! Cum spuneam, am sticlit ochii… ăă… am coclit… am ochit sticla. Am deschis linia pentru atac cu o vodkă. Am avansat C4, coniac C5 şi tot aşa… De fapt, am băut de mi-au sărit ochii, apoi m-au bătut… M-au bătut pantofii și am băut de ciudă. Pe urmă am jucat sticle… adică nu, … șah! Unul, la o masă, tot țipa: “mat!”, de parcă eu nu știam unde mă aflu! Încă mai știam… Încă nu-mi băusem pantofii…Păi dacă mă strângeau… Mă strângeau ăia cu ușa, să plătesc! Da’ ce, eram nebun… să mă sacrific? Atunci am zis: gata, joc și eu un simultan… la două halbe şi-un clondir şi p-ormă fac rocada! Și m-am făcut… praf… M-am spart la sticle. M-au spart. Pe praful ăsta… Hai, noroc!… Noroc că știam toate piesele. Și-am jucat… din repertoriul şahist. Hop ş-aşa!… Ş-o bere pentru calul meu!… Da’ nu-l priponisem… Şi nu prea mai erau sticle. Nici pantofi nu mai aveam. Dar aveam un ceas. Mai aveam un ceas până să plec… Și l-am băut. Am mai stat o sticlă… Sticlă cu ceas… ăă… ceas cu sticlă de cristal! Păi ce nu face omul pentru o sticlă, nu? Daaa, eu joc dur!… Joc dur șahul ăsta. Nu te joci. Mai bine bei. Şi am mutat tura… am stat o tură. Am mai luat o tură, ce era să fac? Am băut în terenul advers, pe linia de fund… ăă, până la fund… până m-au izolat pe ultima linie… după cinci runde! Că veni vorba de fund… ăă…. de sticlă, ăștia de pe la mese vorbeau de nu știu ce vedetă goală care apăruse pe sticlă. M-am uitat pe sticla mea… să-mi apăr dama… Nici urmă de vedetă! Doar eticheta, că astea cică ţin la etichetă… Dar sticla era, într-adevăr, goală. Mi-era o rușine s-o văd așa, și atunci am mai condamnat… ăă… am comandat una plină, că mie-mi plac alea pline!… Normal, eu, rușinos din fire, cum se goleau sticlele, cum ceream altele.
Ubire, libero de țorlepaaan! Ptiu! Apoi m-au făcut ăia de ocară: mi-au luat calul, regina, tot! Mi-au dat șah la mat. M-au încercuit! Adică, am plecat de la ocară și tot acolo am ajuns? Ete, na, cum să mă facă lat? Să mă facă mat? Să mă… mă-ta… mătu… să mă mătuiască? Mamăă, eu, ditamai șahul cu lustră?…ăăă… cu lustru… ilustru? Eu, la pat?… ăă… la mat? Păi n-ar fi mai mare rușinea? Eu, care-mi respect dama?!…
Iubire, libidou de țopârlaaan! Hai, rușine… ăăă… hai noroc!
———————————-
Violeta Cuțurescu-Urdă
13 februarie 2020