Cartea lui Petru Ioan, „Frământări şi confruntări pe fundal pandemic”, apare spre finalul anului 2021 şi surprinde evenimentele importante ale momentului prezent, indiferent de contextual social-sanitar prin care trecem. Petru Ioan este autorul care imortalizează în cartea sa atitudinea justiţiară, atât în plan literar-istoric cât şi în planul real al vieţii de zi cu zi. El se numără printre puţinii curajoşi care scriu sau manifestă adevărul istoric, argumentat şi susţinut prin mii de dovezi pertinente. Preferă să se alăture celor care susţin adevărul istoric, cu riscul de a fi catalogat şi etichetat ca exponent al protocronismului sau ca dacopat. De asemenea, are curajul să demaşte adevărata faţă a personajelor din anturajul academic, care au acţionat înainte de 1989 la comandă, în favoarea celor care susţineau falsul istoric, ceea ce nu-i împedică nici astăzi să facă acelaşi lucru, ca o inerţie intrinsecă.
Când unii cercetători demască minciuna şi falsul, această elită inchizitorie, la care aderă mulţi ignoranţi pseudointelectuali, se revoltă cu înverşunare, lansând atacuri furibunde, denigratoare, în cârdoşie cu admiratorii lor, chiar colaborând cu procurori celebri spre a le intenta procese, percheziţii, pe motive elucrubrante, impunându-i la presiuni menite să-i descurajeze faţă de actul lor de a scoate la iveală adevărul gol, goluţ. Adresez pe acestă cale mulţumiri autorului Petru Ioan, pentru curajul şi sinceritatea de a fi alături de cei care scriu sau susţin adevărul istoric, faţă de scrierile sale pertinente, pline de substanţă, mai ales asupra cărţii „Dacia Esoterică”.
De apreciat este faptul că a avut curajul să surprindă scriptic, în cartea domniei sale, despre execuţia mediatică a autorului „Daciei Esoterice”, fineţea prin care a sesizat complotul tăcerii în jurul acestei cărţi, atât de mass media naţională cât şi de cea locală, cu ciuda faptului că stocul de cărţi tipărite în decembrie 2020, s-a epuizat până la această oră, chiar fără a i se face măcar un pic de reclamă mediatică.
Surprinderea frământărilor şi a confruntărilor din perioada pandemică, are un iz de fineţe introspectivă, fineţe dată şi experienţa cognitivă a celor câtorva decenii de muncă intelectuală, fapt care i-a permis lui Petru Ioan să puncteze clar derapajele şi omisiunile condamnabile ale Academiei Române, incriminările şi atitudinile refractare ale unor instuituţii culturale afiliate acesteia, faţă de cercetarea pertinent a adevărului istoric. Susţin întrutotul ideea lansată de Petru Ioan şi alţii cercetători lingvişti, asupra necesităţii unei rectificări stringente a Dicţionarului Etimologic al limbii române şi a unei istorii adevărate a poporului român, cu referire la repunerea în drepturi depline a adevărului despre daci şi stră-strămoşii noştri de acum câteva milenii în urmă. Prin scrierile sale, se percepe faptul că, autorul se simte legat, prin fire nevăzute de locurile natale de la Huşi, de apa Drăslăvăţului ce trece pe la poarta casei copilăriei sale etc. Casa părintească – leagănul copilăriei sale, constituie o ancoră solidă a sufletului ce tânjeşte după statornicia pământului, a gliei strămoşeşti.
Intransingenţa şi spiritul critic al autorului asupra situaţiei pandemice actuale, are demersuri liniare, nu chiar atât de bine conturate empatic faţă de opinile democratice şi a altor semeni. Eticheta de îndărătnici pusă asupra celor care au altă perspectivă sanitară, asupra celor care apelează în acest context pandemic şi la cunoştinţele milenare de medicină naturistă, la vindecarea pe bază de plante medicinale – cunoştinţe experimentate pe oameni de milenii, este cam forţată, însă timpul v-a demonstra care parte are dreptate, indiferent ce fac unii sau alţii.
Nu pot trece cu vederea faţeta surprinsă de autor, când face referire la faptul că oamenii sunt astăzi cel mai mult afectaţi de virusul făţărniciei, categorie în care sunt încadraţi mulţimea prietenilor falşi ai autorului, care una spun faţă în faţă, alta susţin în alte părţi. În final, urez autorului Petru Ioan mult succes în demersul său cultural-istoric şi justiţiar şi multă putere de muncă în actul scriptic şi intelectual.
––––––––––-
Prof. Dr. Vicu MERLAN
Huşi, 31 decembrie 2021