Victor MANOLE: Versuri

AVEȚI GRIJĂ

 

Aveți grijă, ține-ți țara-n mână

Ca să nu ne-o fure cineva,

Că s-or ridica străbunii din țărână

Și pe toți aspru ne-or judeca.

 

Aveți grijă să păziți averea

Că e moștenirea mea și-a ta,

Nu lăsați să ne împartă țara

Și s-o vândă, care și cum vrea.

 

Când ne-o pune stăpânire-n toate

Peste noi și peste țara mea,

Noi vom fi cu mâinile legate,

Iar străbunii rău ne-ar judeca.

 

De vom pierde țara noastră, frate

Și-om lăsa-o la dușmani s-o ia,

Vom răbda dureri fără dreptate

Și numai Domnul ne va mângâia.

 

Aveți grijă, ține-ți țara-n mână

Ca să nu ne-o fure cineva,

Că s-or ridica străbunii din țărână

Și pe toți aspru ne-or judeca.

 

 

DOAR O GÂNDIRE

 

Sunt o umbră

Un foc de paie,

Sunt o secundă,

O clipă vioaie.

 

Fum de țigare,

Un nor de ploaie,

Rază de Soare,

Model de floare.

 

Sunt strop de rouă,

Ceața prin zare,

Brumă pe iarbă,

Pasăre călătoare-

 

Timpul ce trece,

Viața ce trece,

Nu am cuvinte,

Mă lasă rece.

 

Stau împietrit,

Mut de uimire,

Privesc că sunt

Doar o gândire.

 

 

RUGĂ PENTRU ȚARĂ

 

Când marea se va usca

Și când pământul va crăpa

Te rog, Doamne, lasă așa

Țara mea, mama mea.

 

Când foc nestins va curge

Devorând câmpii și pietre

Te rog, Doamne, nu distruge

Chipul scumpei mele vetre.

 

Când bolta se va răsuci

Precum coaja de mesteacăn

Eu Te rog să nu-mi distrugi

Națiunea și-al meu neam.

 

Când toate lucrurile în jur

Se vor topi precum ceara

Lasă-mi, Doamne, împrejur

Granița ce împrejmuiește Țara.

 

Când oamenii se vor topi

Precum ceara de foc

Te rog, Doamne, nu-mi arde

Leagănul meu de noroc.

 

Nu lăsa să ardă ramul

Națiunea și cu neamul

Du, Doamne, răul de foc

De pe pământ în alt loc.

 

Arde-i pe cei păcătoși

Lăcomoși și mincinoși

Cei care pământul vor

Să le fie averea lor.

 

Și dă Doamne țării mele

Lumină bună din stele

Lumină sfântă cu înviere

Și nu foc și patimi grele.

 

 

Dă-ne un pământ curat

Neted, fraged la arat

Să rodească multe grâne

Și în țară multă pâine.

 

Peste tot să crească flori

Sub un steag cu trei culori

Ca să pot vedea de mâine

Țara mea mândră în lume.

 

 

Trăiască

 

Trăiască Nația,

Trăiască prezentul,

Trăiască Patria,

Trăiască Poporul!

 

Trăiască România,

Și Marea Unire,

Trăiască Tricolorul,

Respect, prețuire!

 

Trăiască România

Nația, poporul,

Trăiască Patria,

Trăiască Viitorul!

 

 

IUBEȘTE COPILE

 

Iubește copile limba ta,

Iubește și cuvântul dor,

Iubește copile doine,

Iubește al tău popor.

 

Iubește copile vatra,

Iubește al tău izvor,

Iubește copile țara ta

Și pe al tău tricolor.

 

Iubește copile și viața,

Eroii ce dorm sub mohor,

Iubește copile dimineața

Și pacea acestui popor.

 

 

 

Iubește copile țara,

Pe Tatăl nostru din cer,

Iubește pe mama și tata,

Ca pe un sfânt giuvaer.

 

 

UNIREA

 

E-o sclipire explicabilă,

A inimilor de români,

Este dorința palpabilă.

Oamenilor drepți și buni.

 

E iubirea de altădată,

Iubirea noastră de mamă,

Datoria noastră înaltă,

Graiul nostru și lumina.

 

Unirea este înțelegerea,

Din emoții și simțire,

Unirea ne este speranța,

Viața și desăvârșirea.

 

 

MIHAI VITEAZUL

 

Păciuitor și iubitor național,

Mare cavaler al lui Hristos,

Voievod al țării fără de egal,

În grele războaie, victorios.

 

Mihai Viteazul, brav erou,

Sfânt al neamului firesc,

Unirea este începutul său,

Pe pământul geto-dac Românesc.

 

Dacă Mihai Viteazul nu murea,

Azi n-aveam lacrimi pe obraz,

Glorie în veci pentru măria sa,

Ce-l drept, cel mare, ce-l viteaz.

 

 

LA CENTENARUL UNIRII

 

De când s-a înfăptuit „Unirea”,

Și Hora Unirii a început,

Trăiesc în inimă împlinirea,

Care s-a întâmplat demult.

 

Îmi port drapelul la inimă,

Și cu el, pășesc ușor,

Mă prind cu el mână de mână,

În hora Unirii, iubitor.

 

Îl ridic în sus spre stele,

Să vadă și Dumnezeul meu,

Căci ce-i românesc nu piere,

Și veșnic este neamul meu.

 

Din zarea azurie-albastră,

Îmi zâmbește Dumnezeu,

Prin curcubeu cu lumină,

La fel ca și drapelul meu.

––––––––––

Victor MANOLE

Întorsura Buzăului

7 noiembrie, 2018

 

 

*

Victor MANOLE, poet și scriitor. S-a născut la 19 aprilie 1948, în satul Sabangia, com. Sarichioi, din jud. Tulcea, din părinții Vasile și Ioana, agricultori înstăriți.

Domiciliul actual, Întorsura Buzăului, Jud. Covasna. Licențiat al Universității „Transilvania” din Brașov – Facultatea de Inginerie Mecanică. Autovehicule rutiere.

Poeziile  au fost publicate în: ziarul „Monitorul de Făgăraș, Condeiul Ardelean, Agora Literară-Liga scriitorilor din România, Revista Astra –Buzăul Ardelean, Revista Claviaturi , Antologia literară, ed. Napoca Nova, Ziarul „Mesagerul de Covasna”, Ziarul Observatorul de Covasna”, Cartea „Personalități din Țara Făgărașului, din anul 1800 și până în prezent”, ed. a II-a 2015.

   Cărți de autor:

– „Gânduri și versuri despre lume și viață” (2011), tipărite de Editura Evrika Eurodips.

-„Nostalgie” (2011), tipărite de Editura Anamarol București.

-„Trandafirii iubirii” (2011), tipărite de Editura Anamarol București.

-„Anotimpuri” (2011), tipărite de Editura Anamarol București.

-„Puterea cuvintelor” (2011), tipărite de Editura Anamarol București.

 -„Raiul începe pe pământ” (2012), tipărite de Editura Pastel Brașov.

-„Sunt și eu” (2012), tipărite de Editura Pastel Brașov.

-„Întuneric cu lună” (2012), tipărite de Editura Pastel Brașov.

-„Masa tăcerii” (2012), tipărite de Editura Pastel Brașov.

-„Cuvinte potrivite” apărută la începutul anului 2016, la Editura Haco Internațional din Ghimbav, jud. Brașov.

-„Paradigmele poluării și riscului tehnic în societatea contemporană”, apărută în 2018 de Editura Napoca Nova din Cluj-Napoca.

 

Lasă un răspuns