RĂTĂCIT ÎNTRE PATRU PEREȚI
Nu-i nimic mai presus ca iubirea,
Rătăcit între patru pereți,
În zădar îți aștept fericirea,
Muritor… nu-ți ajung două vieți.
Nici o mână să-ți mângâie fruntea,
Nici un glas să te legi de ecou,
Tot mai tare se clatină puntea,
Cel de-o trece… devine… erou.
Nici o frunză… pe apa… ce curge,
Nu se-întoarce din drum înapoi,
Prinde trenul, secunda ce fuge,
Doar un loc… a rămas… pentru doi.
Pe peron… a rămas… și-o tăcere,
Să mai țină o umbră… în frâu,
Mă despart de trecut cu durere,
Pe ce drum… să apuc… nu mai știu.
——————————————
Victor COBZAC (VicCo)
Chișinău
11 septembrie, 2018