Veronica BALAJ: Claudiu Dumitrache este un maratonist în cultură

Tânăr intrat în arena culturii, alergând în același timp pe două piste. Literatura  și muzica. Alergând și spunând cu voce tare : « sunt aici, pe Terra, sunt și eu printre voi ! Am doar 20 de ani, dar  vreau un podium. Nu am răbdare!  Mă vedeți? Mă auziți? » Mărturia sa o iau drept motto: « Am să strig cât pot de tare. Sunt aici și n-am răbdare! »

Este vorba de Claudiu Dumitrache. Are vârsta îndrăznelilor, a viselor de toate felurile. Mă declar încântată că există tineri care-și folosesc entuziasmul în numele artei.

Claudiu Dumitrache merge în același timp pe două paliere, ambele susținute de tonalitățile creației. Aflu că el este cel care a reinventat trupa Anton Pann a lui Buhăiești…abia asteptăm…

Muzica duce spre perfecțiune. Aici mă încurc. Mă opresc. Ce să spun? Muzica presupune efort, imaginație, exersare, exersare, exersare…. Adaug obligativitatea talentului . E nevoie  și de timp. Există o frumoasă zicală, « PER I MIRACOLI, CI VOGLIO UN PO DI TEMPO ». Pentru miracole, e nevoie de un pic de timp. Dacă accepți muzica la modul acesta, profesionist,  când mai alergi și pe celălat palier, adică  literatura? Nu pot răspunde eu, nu e cazul, răspund  în schimb reușitele celui împricinat care a avut curajul să atace arta pe două fronturi, așa cum am precizat. Nu risc nimic dacă  spun, admirabil !!!

Claudiu Dumitrache a descoperit harul distilării poetice a cuvintelor. Așa cum sugestiv și foarte pertinent sublinia Christian Schenk, într-o prezentare, limba folosită de fiecare nativ este un element definitoriu. Pentru ceea ce întreprinde un scriitor, putem spune că este un fel de plecăciune, de omagiu adus limbii materne.

Claudiu Dumitrache semnează un volumaș intitulat Boemia unui  mort… Fără îndoială gândul ne duce la o anume zonă geografică. În volumul respectiv, extrapolând, am identificat mai multe poziții filozofice.  Puterea de a opune morții, vitalitatea. Exuberanța, înfruntarea fiecărui moment care trece și devine parte din irecuperabil, din moarte. Autorul dăruiește, în  replică, opozant  temutului termen, dăruiește  iubire, speranță, bucuria de a trăi. Cineva făcea trimitere la  violetul bacovian… Nici pe departe nu poate fi vorba de așa ceva! Aici avem de-a face cu  laitmotivul dragostei împrăștiate, dăruite în scânteieri vitale,   extravertite, în toate nuanțele sale. Vocea autorului vibrează de  iubire  clamată în varii tonalități până la decibelii pe care-i include de obicei patima. Să se știe, să se audă, să-i fie primit darul de afecțiune.

Îmi permit să-mi imaginez că subiectul nostru poate deveni un actor renumit, care să cânte și să declame, care să  ne trimită și nouă o invitație la unul din spectacolele sale  de răsunet .

Pentru această meserie de ardere, de flacără, categoric se poate spune că are toate calitățile.

Claudiu Dumitrache este un maratonist în cultură. Are nevoie de susținerea publicului care-i aplaudă strădania, dăruirea. Deviza lui  are mai multe expresivități: Îndrăznește! Uimește! Visează! Dăruiește! înfruntă! Câștigă! Să nu uităm că și-a  publicat autobiografia la vârsta  elanurilor nestăvilite…

 

 

Comunicat emis de
Veronica BALAJ,
Scriitor, Jurnalist radio-tv
23 septembrie, 2020

Lasă un răspuns