Vrăbiuţele
Într-un arbore în floare,
Un mare stol de zburătoare
De dimineaţă se-opresc
Şi-n gura mare se sfădesc.
După o ţopăială ca la carte,
Stolul mare se desparte,
Unele poposesc pe pervaz
Şi-acolo povestesc cu haz,
Altele pleacă perechi, perechi
Şoptindu-şi dulci vorbe la urechi.
Dacă umblă cu vorba peste tot
Şi-n preajma lor e numai zgomot,
Pentru puii lor, vrabia şi vrăbioi
Construiesc un cuib în ritm vioi,
Căptuşit cu puf sau pene moi,
Aşa precum e-n pat la voi.
Cu mare dragoste îi îngrijesc,
Cu glas suav le ciripesc,
Baie-n colb le pregătesc
Şi de duşmani îi păzesc.
—————————
Vasilica GRIGORAȘ
Vaslui
9 august, 2018