De ce scriu?
Scriu
să mă iau la
trântă cu timpul
să umilesc
lamentările singurătăţii
s-alung
patetica plictiseală
să topesc abil
tulburările neîncetate
să lepăd firesc
grimasele nejustificate
să dau frâu liber
dezlănţuirilor nerostite…
Scriu
gesturi de mirare
pentru ceea ce
n-am făcut până acum
scriu
expresii spontate
pe fundalul liniştii
nepreţuite încă
scriu
dorinţe de expansiune
dincolo de spaţiu şi timp
scriu
slove de încântare
pentru frumuseţea
visării şi zborului…
Scriu
pentru că astfel
sunt liberă
de trecut şi viitor
mă-mbrac în liniştea clipei
şi-mbrăţişez chipul senin
continui mişcarea minţii
căpitan de echipă
în maratonul vieţii
dansez vals după vals
pe clapele pianului
încă verde al timpului
şi cânt Odă bucuriei
pentru tot ceea sunt.
Scriu
pentru că aşa îmi vine
de nu ştiu unde
dintr-un nou răsărit
al credinţei în El
şi în mine.
Slovă, stih, carte
deopotrivă-mi sunteţi
lumină, iubire, credinţă.
–––––––––––-
Vasilica GRIGORAȘ
Vaslui
12 aprilie, 2018
(Din volumul „O corabie la timp potrivit”, Iaşi, PIM, 2018)