Vasile MIRCESCU: Am vrut să-ți scriu

Am  vrut  să-ți  scriu,  mă  jur ,
chiar  de nu  crezi !
Am  vrut  să  știi  ca-mi  este  greu ,
dar  tu  n-ai  cum  să  vezi,
Că  sufletul  îmi  este  frânt
și  pace  nu-mi  găsesc,
Că-n  fiecare  zi  eu  sufăr
și  nu  mă  regăsesc…

Sunt  gol  pe  dinăuntru ,
secat  de  lacrimi  și  dorințe,
Pierzând  și  drumul ,
pe  care îl  găsisem  înainte !
Drum  curat,  frumos  bătătorit ,
de  atâtea  vorbe  dulci ,
Dar ce  păcat,  a  dispărut
și  au  rămas  doar  gropi  adânci…

Mai  pot  spera  ceva,
scriindu-ți  o  scrisoare  ?
Chiar  de  ai  uitat  de  mine
și  ai  ales  o  altă  cale ?
Îmi  calc  orgoliul  în  picioare,

nu  pot  renunța  la  tine,
Rămân  doar  cu  speranța ,
că  vei  citi,   ce-i  scris  de   mine !

Căci  sunt  bolnav,  cum n-am  mai  fost ,

sunt  bolnav  de… Tine…

Ești  întocmai  ca  o  febră

ce  a  pătruns  adânc  în  mine,

Arzându-mi   dorul  și  iubirea,

iar  sufletul  cumplit  mă  doare…

Vino  și  stinge-mi  febra  cu-n  sărut,

că-i  grav…  În  mine,  totul  moare  !

——————————–

Vasile MIRCESCU (Vali M.)

Ploiești