timpul nu contează pentru nimeni
un algoritm vibrant cenușiu
în ignoranță sunt umbre
umbrele unor umbre
cu ochi de foc
rătăcesc în propriul corp
un preistoric în grota lui
când ura mă năpădește
în mine se deschid ravene
fiară între fiare
prădător cu mine însumi
pe ritmuri închipuite
mă legăn aritmic
catete și ipotenuze arhivate
în tenebrele minții
măsluiesc oglinzi
conving
mă conving
că sunt o zeitate
peste care plouă cu bronz
palme în palme spoite cu ocru
pereți cu simboluri
catete și ipotenuze
desene bizare care slăvesc
care mă proslăvesc
pentru că eu…
pentru că eu…
pentru că eu…
uneori alunec în greșeală
citesc o carte
devin omenos
simt o lumină caldă
cum îmi inundă țesuturile
speriat m-arunc în întunericul umed
în ignoranță sunt mereu umbre
umbrele unor umbre
dezarhivate
—————————-
Vasile LUNGEANU
Noiembrie 2019