Cerșetorul de iubire
Vezi, tu, suflete cum ești
Fără temere de chinuri,
Sclav în trup- întinerești
Bei dulceață din pelinuri.
Nu ai gând de mântuire
Și de lumea te mâhnește,
Cerșetor ești de iubire…
Crezi că trupul te-ocrotește.
Ce prieten îmi ești oare
De amar privesc spre moarte?
Cerșesc răsărit de soare…
Dar pe dinăuntru…arde…
Ce ciudat! Cuvinte plouă
Despre iad sau gustul vieții,
Cum plesnesc bobocii-n rouă
Se-ntorc anii tinereții.
Vezi, tu, suflete cum ești?
Amintiri, tristeți, trădare…
Sclav în trup…și tot iubești
Zâmbetul drăguței tale…
14 martie 2017
Durabila iubire
Cândva…a fost un om vestit
Cum e mălinul pe sub geamuri.
Dar, astăzi, e de dor gonit
De-amurguri poposind pe ramuri.
Icoana veche într-o mână
O strânge ca pe un mister,
Şi-acuma anii și-i adună
În vise seci ce-n gânduri pier.
Cu suflet grav și obosit
Cu mâna-ntinsă la biserici
Cu ochii-n mări fără sfârșit
Cerșește un bănuț la clerici.
O babă…ce din ochi anină
O lacrimă ce nu-i dă pace,
Întinde omului cu vină
Un ultim ban ce-n mână zace.
El pare-a nu se mai uita
La cine-a întins spre el o mână,
Dar lacrima sub geana sa
Brăzdează chipul ce-i atârnă.
Lui…amintirea nu-i dă pace…
Ea…in zadar a plâns sub ploi…
Si-n cioburi mii suflet desface:
Ce mică-i lumea pentru doi…
A fost iubirea lui…vrăjită…
A fost iubirea ei…pereche…
Şi-n taina nopții…necăjită
Plângea încet…icoana veche.
8/16 iulie 2017
––––––––––––––
Vasile COMAN
Ploiești