Satul copilăriei
Crapă colțul casei, tată,
Streaşina s-a năruit,
Mama e demult plecată
Satul nostru e părăsit.
Greu e dorul de părinți
Grea e viața fără voi
Noi, prin lume rătăciți
Oamenii nu-s ca la noi.
Plouă mamă, streșini ude,
Casa pustie-am găsit
Nu ne mai trăiesc nici rude
Nimic din ce-am îndrăgit.
A rămas din vremi apuse
Hornul mare de la tindă,
Fumul străveziu…se duse
Şi-amintirile-n oglindă.
Voi lua ca amintire
O icoană cu doi sfinți,
Din frumoasa moştenire
S-alin dorul de părinți.
Graiul dulce din străbuni
Slova ce am îndrăgit,
Port cu mine prin străini
Casa ce am părăsit.
Mă frământ fără cuvinte
Şi-i iubesc atât de mult,
De toți îmi aduc aminte
Şi de morții din mormânt
Tată, colțul casei, crapă
Şi-n grădină e prăpăd,
O lăcată e pe poartă
Trist e satul ce îl văd.
——————————
Vasile COMAN
7 iulie 2018, Ploiești