Departe tu… departe eu…
Copile drag…nu vreau să-ți fiu povară…
te rog, nu te-ntrista și nici să nu ai teamă,
acum ai ajuns sus… te-nvârți prin sfere înalte;
mă bucur, puiul meu… ești om avut…cu carte.
Mă simt bătrân… și trupul de-abia-l pot ridica,
nu vreau să te împiedic, de-acum e casa ta,
voi fi plecat departe…prin stele voi rătăci,
să cauți cu privirea…și poate-ți voi zâmbi.
Plecat voi fi…nu vreau să-ți fiu corvoadă
și-ai tăi prieteni, tineri, bătrânețea să vadă,
dar de-o vrea bunul înger, acolo-n Paradis
să mă-nvoiască-un ceas, îți vin copile-n vis.
De-ți vei aduce aminte, nu te-amărî pe mine,
am fost mamă și tată, un sprijin pentru tine,
nu știu de ce anume mi-e sufletul un chin,
mi-e bătrânețea grea și fără pic de sprijin.
Departe tu… departe eu…așa vrea Bunul Dumnezeu
plecat-au toți, bunici, părinți…e rândul meu,
dar când ai timp, copile… să vii pe la mormânt…
ușor…să pui o floare… poate un gând… tăcând…
——————————–
Vasile COMAN
Ploiești
30 ianuarie 2017