“Unde-s doi puterea creste. Dar unde-s trei, patru, cinci?”
Unirea face puterea! A fost sloganul tinerilor unioniști în alegerile parlamentare recente. Cu regret însă fără efect pentru ca nu au fost uniți toți unioniștii într-un singur bloc, într-un singur gând. Priveam cu regret în campania electorală recentă confruntarea în platouri televizate și pe circumscripții uninominale a mai multor unioniști din diferite formațiuni. De ce unioniștii s-au avântat în alegeri atât de nepregătiți, atât de dispersați, dându-le dușmanilor motiv de a lua în derâdere unionismul în general? De ce se întâmplă astfel de lucruri? De ce stă fiecare în țărcușorul său unionist? De ce continuăm să ne cotonogim unii pe alții spre bucuria dușmanilor? Pe fundalul slăbiciunii unioniștilor uitați-va ce importanți se cred acești nepoți ai lui Ilici Ivan Ceban, Vlad(ei)mir(om) Batrâncea, dar și Dodon de când accidental a nimerit în fotoliul de președinte, adevărați “salvatori de țară”. Este atât de clar că împreună ar fi mai puternici și totuși de ce nu se unesc unioniștii?
De ce insistăm în a călca iarăși și iarăși pe aceeași greblă? În a. 2000, în preajma alegerilor parlamentare, a fost o situație similară. Forțele eurounioniste erau divizate într-o puzderie de partiduțe. Înțelegând că nu vor rezista în fața tăvălugului comunist liderii mai multor partide (PL – M. Rusu; PNTCD – V. Muravschi; grupul Nedelciuc, desprins de la PFD; grupul Dolganiuc, desprins de la FPM; PSL – O. Serebrian; observatori de la PRCM al lui M. Snegur) au inițiat o masa rotundă privind unificarea forțelor prin fuzionarea în PSL, gazdă fiind Universitatea Tehnică a Moldovei. Cu acceptul tuturor participanților la masa rotundă liderul formațiunii unite urma să fie O. Serebrian care nu a fost membru de partid comunist însă din cauza trădării lui O. Serebrian (ulterior s-a deconspirat, fuzionând cu PDM!) această bună tentativă de unificare a eșuat, fapt ce a condus la o catastrofă în alegerile parlamentare din a. 2001. Aceeași catastrofă pentru unioniști au fost și recentele alegeri parlamentare, în care toate partiduțele unioniste (cu excepția celor care au aderat la blocul ACUM) au luat împreună în jurul a 2% (hoțul Sor cu făcătura sa de așa numit partid a luat de 4 ori mai mult!). Doar peste câteva luni ne așteaptă noi alegeri: locale și posibil parlamentare anticipate. Să nu repetăm greșelile comise anterior. Știm cu toții cum sunt numiți cei care insistă să calce pe aceeași greblă. Sperăm să nu fim printre ei. Pentru toată suflarea unionistă este clar că toate formațiunile unioniste (politice și sociale) trebuie să se unească.
Un licăr de speranță a apărut pe 5 aprilie 2019 când a fost anunțată formarea blocului “Unirea” din componentele: Asociația „Unirea-ODIP”, condusă de Vlad Bilețchi; Mișcarea Civică „Tinerii Moldovei”, condusă de Anatol Ursu; Blocul Unității Naționale, condus de Ion Leașcenco; dar și Partidul Național Liberal; Partidul Liberal Reformator; Partidul „Democrația Acasă”. Este o bună, multașteptată, inițiativă, care trebuie să fie susținută de toate formațiunile unioniste. Fără celelalte formațiuni unioniste unirea nu va fi completă. De menționat faptul că pe 8 aprilie Blocul a lansat o invitație la dialog pentru „consolidarea forțelor care militează pentru reîntregirea țării, restabilirea adevărului istoric și participarea într-un bloc comun electoral la viitoarele alegeri din Republica Moldova” altor cinci partide: Partidul Liberal; Partidul Unității Naționale; Partidul Liberal Democrat din Moldova; Partidul Politic “Mișcarea Populară Antimafie”; Partidul “Acțiunea Democratică”. Deosebit de important este răspunsul practic pozitiv al Partidului Liberal Democrat din Moldova, Partidului Liberal și Partidului “Acţiunea Democratică”. Faptul că Mișcarea Populară Antimafie nu a acceptat propunerea tinerilor nu e de mirare și vorbește despre “rolul adevărat” al acestui cal troian. Sunt regretabile însă comentariile ostile ale liderului Partidului Unităţii Naţionale dl A. Salaru. Să sperăm că până la urmă acest important partid unionist va pune și el umărul la reunificarea forțelor unioniste. Rămânerea în afara blocului va fi mortală pentru PUN și contrară spiritului unionismului.
Deosebit de importantă este aderarea la acest bloc a Partidului Liberal Democrat din Moldova, până mai ieri “cel mai important partid al alianțelor proeuropene”, care pe parcursul ultimilor ani a demonstrat atașamentul pentru idealul Reunirii. Rețeaua largă de structuri locale ale Partidului va constitui un suport real blocului nou format în alegerile locale, dar și în eventualele alegeri parlamentare anticipate.
Totuși cel mai important pentru Blocul “Unirea” este acceptul Partidului Liberal, care prin structurile sale teritoriale încă rămâne cel mai important partid unionist. Merită atenție comunicatul Partidului Liberal care pare să fie parțial unul constructiv: „Ar urma să aibă coordonarea candidaților pentru alegerile locale, lucru cu care suntem de acord că trebuie făcut și, în acest sens, organizațiile teritoriale ale PL solicită să fie contactate pentru a fi discutate și stabilite aceste lucruri pentru fiecare localitate în parte (s-a luat in considerație experiența amară din alegerile recente-n.n.). Partidele componente ale blocului ar urma să nu se dizolve și să-și păstreze identitatea. Aceasta înseamnă că la mijloc este doar o intenție de unificare fără ca aceasta să aibă loc propriu-zis, și doar în perspectivă ar putea fi creată o singură mișcare sau un singur partid unionist. Or, România Mare este una, nu pot fi trei sau șase Românii (într-adevăr, o singură Românie Mare avem!). Deși s-a spus că este fără orgolii și condiții, totuși rămân în vigoare condițiile: „fără foști” și „la timpuri noi, cu oameni noi”. Aceste condiții urmând a fi materializate prin rezervarea pentru actualii președinți de partide a câte o funcție de vicepreședinte, iar lideri ai mișcării unioniste să fie aleși numai din rândurile organizațiilor civice, ceilalți neavând nici dreptul de a candida. După cum am menționat anterior, considerăm că unificarea unioniștilor trebuie și poate avea loc numai prin respectarea rigorilor și a standardelor democratice unanim recunoscute în România și în toată Europa. Astfel, nimeni nu are dreptul sa prestabilească, din timp, cui și unde îi este locul. Acest lucru îl pot hotărî doar unioniștii delegați din toate colțurile Moldovei și din diasporă, în cadrul unui Congres, prin votul lor sincer si direct”.
Absolut de acord că cea mai bună variantă ar fi fuzionarea tuturor partidelor într-un singur partid unionist. Cât privește modul de alegere a liderului nu înțeleg aversiunea cu care nu este acceptată alegerea lui din rândul societății civile. Luând în considerație că liderii actualelor partide unioniste timp de zece ani nu au reușit unirea forțelor unioniste cred că alegerea liderului din rândul societății civile este unica soluție pentru realizarea unificării unioniștilor. Oare nu am avut pe parcursul acestor 30 de ani congrese “bine organizate” care au ales “sincer si direct” cu 99% lideri care ulterior au distrus Mișcarea de Eliberare Națională? Dacă într-adevăr se dorește unificarea tuturor așchiilor unioniste într-un singur partid trebuie să fie susținută inițiativa tinerilor pe toate căile posibile. Deosebit de binevenită în acest sens este masa rotundă inițiată de reputatul patriot unionist profesorul Anatol Petrencu cu invitarea reprezentanților de vază ai intelectualității unioniste. Este deosebit de important ca această masă rotundă să nu alunece pe calea unor discuții idealiste sau chiar sterile, ci să se axeze nemijlocit pe problemele ce țin de fortificarea blocului “Unirea”. Solicitarea liderului Partidului “Democrația acasă” V. Costiuc, prezent la masa rotundă, “Dumneavoastră elaborați strategii de promovare a unionismului iar noi, cei mai tineri, le vom duce în mase” demonstrează faptul de ce are nevoie acum Blocul “Unirea”. Este poate o șansă unică de a valorifica la maxim potențialul unionist de 30…40% care există realmente în societate pe segmental unionist.
Mai exista o problema: relațiile noului bloc „Unirea” cu Blocul ACUM. Să nu mai comitem greșelile din trecut ale PLDM și PL care nu au realizat doleanțele tinerilor de la 7 aprilie 2009 de a scăpa de ciuma roșie. Nici într-un caz confruntarea cu blocul ACUM, cum doresc unele minți fierbinți. Am spus-o și mai repet: doar în strânsă alianță cu blocul ACUM este posibilă stoparea capturării statului de către binomul Plahotniuc+Dodon, apropierea de înfăptuirea idealului național – ReUnirea. Este absolut clar că doar în colaborare cu blocul ACUM există șanse reale de a pune cu botul pe labe binomul Plahotniuc+Dodon. Chiar dacă în cazul implicării Blocului “Unirea” in alegerile locale sau parlamentare anticipate Blocul ACUM va lua mai puține voturi, împreună la sigur vor lua mai multe. Potențialul ambelor blocuri este de cel puțin 40%, iar la o posibila zdruncinare a imperiului Plahotniuc, când în interiorul lui inevitabil vor apărea forte centrifuge (există și oameni de treabă, chiar unioniști, în interiorul PDM!), acest potențial va crește la sigur. Prezența a două fracțiuni eurounioniste în parlament va face mult mai lejera apropierea de idealul național.
Blocul “Unirea” mai are o rezervă importantă care trebuie să fie folosită la maxim, în special în alegerile locale. Este cunoscut rolul tinerilor în semnarea de către cele peste 160 de autorități locale a Declarațiilor de Unire cu România. În contextul fortificării blocului “Unirea” este strict necesară susținerea acestora în alegerile locale, chiar formal fiind din alte formațiuni politice. Prin semnarea Declarațiilor de Unire cu România ei au demonstrat atașamentul lor la idealul național – ReUnirea. Acest pas pragmatic va lărgi suportul electoral al formațiunii. Să urmăm calea înaintașilor noștri de la 1918 P. Halipa, I. Inculet, C. Stere s.a. care chiar dacă aveau diferite opțiuni politice a condus spre victorie.
Să dăm dovadă de înțelepciune, pragmatism, luciditate și ReUnirea se va înfăptui.
Să ne ajute Dumnezeu în această nobilă acțiune pentru cauza Unionismului!
—————–
Prof.Univ.Dr.Hab.
Valeriu DULGHERU
Chișinău, Basarabia
7 mai 2019