„Stați liniștiți români! Totul e perfect. Nu se întâmplă nimic. A murit democrația, atât… Nimic grav…. Am pierdut tot ce am câștigat în 30 de ani… Nu-i grav… S-a ales doar praful de statul de drept. Atât! Pe mine mă doare Pasivitatea poporului meu. Deșteaptă-te romane…nu funcționează…din păcate”.
(Actrița Oana Pellea)
Într-adevăr, nu s-a întâmplat nimic grav! Doar am pierdut tot ce am câștigat în 30 de ani. S-a ales doar praful din statul de drept. Atât. I-am dat jos pe hoții oligarhi Plahotniuc și Șor. Altul a venit în locul lor – kremlinezul Dodon. Iar noi stăm și ne ciondănim cine e mai adevărat și mai mare unionist, cine e mai proeuropean. Iar Dodonul în această pasivitate absolută își face treaba, își lustruiește imaginea, își curăță calea și se pregătește de următorul mandat de președinte. În acest scop a dat lovitura de moarte din spate „partenerului” său de coaliție, a acaparat puterea executivă, el devenind și prim ministru, pe lângă „președinte de țară”, de parlament și de partid (PSRM). I-a plăcut. I-au plăcut călătoriile pe spinarea noastră. Fiind un nimeni și nimic i-a plăcut să fie alături de granzii lumii, de monarhii lumii, să se simtă și el mare. De la un timp chiar crede că și el este mare, important. Se vede mediator între est și vest. Iar noi ce facem?
Dodon iese în fața lui moș Ion la toate televiziunile și anunță seria de măsuri sociale, de altfel furate, în stilul care-l caracterizează, din proiectul de buget pregătit de guvernul Maiei Sandu. Stimate moș Ion! Când te uiți în ochii tulburi ai acestui mare mincinos Dodon, ce vezi în ei? Nimic omenesc, nicio compasiune pentru mata. Ar trebui să-l întrebi: cum e să-ți duci zilele care ți-au mai rămas cu pensie în jur de o mie de lei atunci când kremlinezul Dodon doar pentru un moft al său de a fi prezent la ceremonia de investire a împăratului Japoniei (alături de monarhi ai lumii!), a cheltuit 256000 de lei în doar două zile, ce echivalează cu 256 de pensii lunare ale dumitale moș Ion! De ce cheltuie banii publici (și ai matale moș Ioane!) pe călătorii interminabile, pe întreținerea unui personal umflat. Pe parcursul celor trei ani de președinție Dodon a efectuat 37 de deplasări, dintre care 17 în Rusia, fiind cheltuiți din buget peste 3 mln lei: în 2017 – 1 135 479 lei, în 2018 – 1 325 958 lei, iar în anul curent peste 500000 lei. Costul mediu al unei deplasări – 73000 lei. Acest președinte călător doar pentru călătorii „in interes de serviciu” (ca și vizita în Iran (unde a profanat stema Republicii Moldova, ascunzând crucea din ciocul vulturului), a participat la Campionatul mondial de șah al femeilor!). Comparativ cu perioada președinției Timofte cheltuielile pentru călătorii s-au majorat de 2,8 ori. În 2017, bugetul Președinției a fost de 16,108 milioane de lei (10 646 de milioane cheltuieli de personal, adică salarii pentru armata de consilieri, cei vreo 35 de șefi direcții, consilieri, consultanți, fiecare din ei având 2-3 subalterni, o armată întreagă), iar în 2018 acesta s-a ridicat deja la 18,758 de milioane de lei (11,255 de milioane de lei cheltuieli de personal). Mai mult, în primele cinci luni din anul curent, Președinția a cheltuit deja 11,745 de milioane de lei, peste jumătate dintre care, 7,631 de milioane, pentru plata salariilor, arată buget.mf.gov. Față de anul 2016, cheltuielile Președinției vor fi aproape duble la finele anului 2019. După cum vezi moș Ioane „luxul” de a-l avea președinte pe kremlinezul Dodon ne costă tot mai scump de la an la an. Dar avem noi nevoie, în general de un așa președinte cheltuitor?
Mata moș Ioane când î-l auzi vorbind la televizor cât e de grijuliu față de cei nevoiași să nu-l crezi. Eu personal l-aș mai crede dacă ar proceda precum procedează alți lideri de state, mult mai bogate. De exemplu, președintele Croației excelența sa Kolinda Grabar-Kitarovic: a vândut avionul prezidenţial și 35 automobile Mercedes Benz care erau atribuite miniştrilor şi altor oficiali; și-a redus propriul salariu şi cele ale miniştrilor la jumătate; costurile şi salariile ambasadorilor şi consulilor au fost coborâte la 60%; a eliminat pensiile speciale pentru senatori şi deputaţi. Al nostru Dodon a umflat statele președinției până la refuz, dublând cheltuielile. Președintele Austriei merge la serviciu cu transportul public, al nostru Dodon – cu un alai de mașini speciale cu bodyguarzi, care costă bani. Cancelarul Germaniei, celei mai bogate țări europene, A. Merkel locuiește într-un apartament obișnuit, are o reședință extravilană modestă. Al nostru kremlinez locuiește într-un palat în trei nivele, are o reședință la Condrița fastuoasă cu zeci de camere, terenuri de joacă pentru copii (are tocmai trei copii!), întreținerea și reparațiile căreia costă peste 30 mln lei (plus la aceasta 500 ha de păduri!), pe care o folosește după bunul său plac în scopuri de familie.
Acest așa numit socialist „cu mare durere de popor și nevoile lui” se comportă ca un ins care nu duce contul banilor (într-o „țară” atât de săracă!). Cât î-l vom răbda moș Ioane? De fapt el va face ce îi tună prin cap atâta timp cât noi îi vom permite. Iar noi îi permitem prin neunirea noastră, prin ciorovăielile între eurounioniști. Pentru a-l pune cu botul pe labe pe acest kremlinez este nevoie ca toate forțele eurounioniste să se unească într-un front comun antidodonist, să colaboreze cu forțe sănătoase proeuropene chiar din PDM (fiind slabi și dezuniți nu avem alte variante). Așa cum a fost dat jos Plahotniuc cu ajutorul PSRM, tot așa poate fi dat jos Dodon cu ajutorul PDM. Democrații au multe de neiertat lui Dodon și acest moment trebuie exploatat. Necolaborând cu democrații, unde există o aripă cu care se poate de colaborat, de fapt îi împingi în brațele lui Dodon. Următorul pas ar putea fi trecerea unui grup de „democrați” în armata lui Dodon cum se făcea pe timpul lui Plahotniuc.
În realitate ce avem astăzi? Avem o dreaptă extrem de divizată. În perioada alegerilor parlamentare, dar, în special, după formarea coaliției atipice ACUM+PSRM, unioniștii s-au împărțit în trei părți. Un grup unionist, care a sprijinit Blocul ACUM, neavând altă opțiune (puzderia de partiduțe unioniste extrem de dispersate au dus la pulverizarea electoratului unionist) și au susținut, scrâșnind din dinți, această coaliție atipică.
Un alt grup de unioniști (în special, partiduțele unioniste) s-au angajat în luptă contra guvernării ACUM+PSRM, deseori plasându-se alături de PDM (care avea interesul său). S-a văzut acest lucru mai pronunțat în recentele alegeri locale. Acum tot ele critică cel mai vehement Blocul ACUM pentru „ridicarea” kremlinezului Dodon. Cu toate că grație acestei coaliții atipice a fost distrus Plahotniuc (sperăm pentru totdeauna) și eliminat clovnul hoț Șor, care a contribuit major la coruperea morală (cu sprijinul lui Plahotniuc!), în special, a nevoiașilor. Dacă nu ar fi existat această coaliție atipică ACUM+PSRM, la sigur ar fi avut loc coalizarea PDM+PSRM, și toate schemele frauduloase de corupție ar fi continuat. Hoțul Șor ar fi continuat „transformarea” întregii republici într-un Las Vegas de distracții.
Al treilea grup au acționat ca șoferul din bancul ce urmează. „Un șofer de troleibuz vede prin retrovizor cum o bătrânică cu desagii aruncați peste umăr aleargă să prindă troleibuzul la stație. Șoferul își pune întrebarea: Va reuși sau nu? Când bătrânica a dat să apuce bara să urce șoferul a închis ușa spunând cu regret: „N-a reușit””. S-a văzut acest lucru foarte bine în alegerile locale din Capitală unde unii unioniști debusolați de liderașii lor au procedat întocmai ca șoferul din banc. Dacă în primul tur Năstase împreună cu toți candidații eurounioniști au luat peste 53% atunci în turul doi Nastase a luat puțin peste 47%. Unde s-au evaporat vreo 6% din electorat? Răspunsul e simplu: debusolați în perioada electorală de falsul „binom Ceban+Năstase” în turul doi au stat pe la casele lor privind cum Năstase încearcă să sară bara Primăriei. Când acesta n-a reușit au declarat și că „din păcate n-a reușit”. Acum se vede că nu a existat nici un binom, dar trenul a plecat. Cine trebuie să răspundă pentru aceasta? În țările cu democrație dezvoltată răspund liderii partidelor care au greșit. La noi nimeni! Întreaga vină pentru pierderea Capitalei (pentru prima dată în ultimii 30 de ani!) este aruncată pe umerii Blocului ACUM, ai lui Năstase. Am spus-o și o mai spun: A. Năstase nu a fost cel mai bun dar a fost cu cele mai mari șanse de pe segmentul de centru-dreapta. Elementara logică spunea că trebuia de susținut pe toate căile pentru a nu trece kremlinezul prorus Ivan Vasilievich Ceban. Ce au demonstrat puzderia de candidați eurounioniști la primăria Capitalei? Că majoritatea au luat sub 1%, unii peste 4% sau chiar 10%. De fapt și-au etalat slăbiciunea, iar noi am pierdut Capitala. După Dodon și Greceanîi iată că și acest kremlinez a plecat la Moscova la omologul său Sobeanin. Cât valorează declarațiile acestui kremlinez de „împrietenire” cu primăriile București, Arad? Nimic. Este un tertip al kremlinezilor de a ne înșela vigilența. Deci de vină pentru pierderea Capitalei, nefăcând abstracție de greșelile celor din Blocul ACUM, sunt puzderia de partiduțe unioniste care au bătut, și mai bat încă, din toate tunurile în Blocul ACUM de parcă nu am avea o țintă mai dolofană kremlinezul Dodon care, privindu-se în oglindă, nu se știe ce vede acolo.
Este o mare problemă a unioniștilor care, având un suport de peste 30% aflat în continuă creștere, nu-i duce capul să-l valorifice, de fiecare dată călcând pe aceeași greblă. Doar prin unirea tuturor așchiilor unioniste într-un singur bloc (partid) și colaborarea, nu luptă fratricidă, cu segmentul proeuropean din alte partide (ACUM, PLDM, chiar PDM) îi putem veni de hac kremlinezului Dodon. Chiar să fie mai treji la minte niște buldogi socialiști precum Bolea, Novac, Țîrdea decât voi, lideri de partiduțe unioniste cu nivelul intelectual mult peste al lor? Orice construcție unionistă nouă fără participarea majorității așchiilor unioniste, așa cum sunt ele, nu are nicio șansă de succes. Iar pe acest teren minat de dreapta cel mai confortabil se simte Dodon. El practic nu trebuie să facă nimic, facem noi pentru el prin dezunirea noastră. Buldogii socialiști Dodon și Ceban sunt creaturile noastre. Marea noastră problemă este că nu învățăm nimic din propriile greșeli, călcând mai întotdeauna pe aceeași greblă. Deja pentru alegerile prezidențiale (dacă vor avea loc, Dodon încercând să modifice Legea și să fie ales de parlament!) întreaga stângă îl pregătește drept unic candidat pe kremlinezul Dodon, pe dreapta însă au început mișcări febrile pentru alcătuirea unei liste cât mai lungi. Se va repeta scenariul din Capitală dacă nu ne va veni mintea la cap.
Poți să fii cu stea în frunte dar dacă nu te-ai asigurat de susținerea întregului segment eurounionist nu ai nicio șansă la victorie. Că vrei să demonstrezi ceva (sie sau altora) e altă vorbă dar cert e că cauza națională are doar de pierdut. Pentru orice om treaz la minte este clar că în aceste condiții șansele lui Dodon sunt mari pentru a concentra întreaga putere în stat în mâinile lui. Le place unora sau nu însă unicul cine poate să vină de hac lui Dodon este Doamna Maia Sandu, care a demonstrat cumsecădenie, lipsă totală de interese obscure personale sau de grup, că se poate de guvernat altfel. Ce face însă o parte a dreptei: bate din toate tunurile în această Doamnă (care merită toată stima și considerația noastră), imputându-i diferite păcate: ba că s-a vândut lui Kozak; ba că a contribuit la ridicarea lui Dodon; ba că a strâns un guvern de diletanți cu „Oxford și Harvard”. Sunt pe departe de gândul că guvernul Maiei Sandu nu a făcut greșeli. A comis unele greșeli, doar greșeli și nici o găinărie economică. Poate și eu mi-aș fi dorit (ca și mulți alții) ca mai mulți hoți implicați în furtul Miliardului (de altfel proces repornit după o stagnare de peste 4 ani în guvernarea Plahotniuc), în scheme frauduloase, să stea după gratii. Este o dorință logică însă în lipsa unei justiții corecte este practic imposibil.
Mai este criticată doamna Maia Sandu pentru slaba-i promovare a imaginii. Priveam cu stupoare cum la una din televiziuni (nu a lui Plahotniuc și Dodon!) Maia Sandu era criticată că nu a ieșit la mai multe televiziuni să-și promoveze măsurile sociale atât de dorite de alegători, așa cum au făcut triada Dodon+Greceanîi+Chicu, de altfel furând cele șapte măsuri sociale de la Maia Sandu. Desigur, dacă ar fi fost ca Dodon, pentru care contează doar lustruirea propriei imagini și mai puțin sau chiar deloc durerile celor năpăstuiți, ar fi făcut acest lucru. Dar parcă cu toții ne dorim alt tip de guvernanți.
Cei care spun că guvernul Maiei Sandu nu a făcut nimic de fapt toarnă apă la moara lui Dodon, legitimând acțiunile kremlinezului Dodon privind demiterea lui. Nu este corect să nu apreciem gestul celor șase miniștri, care au acceptat să facă parte din acest guvern kamikaze, lăsând locurile de muncă bine plătite, unii dintre ei și businessul peste hotare, dorind sincer să arate că se poate guverna altfel lăsat, fără corupție, cumătrism, scheme frauduloase. Cine din cei plecați peste hotare, care s-au realizat bine în plan profesional, vor veni la chemarea cuiva de altă dată pentru ași ajuta semenii. Chiar dacă au făcut și greșeli totuși au reușit să realizeze un lucru important – să-l detroneze pe cel mai mare rău Plahotniuc, să-i facă fugari pe cei doi mari hoți Plahotniuc și Șor, să deconspire mai multe scheme frauduloase de la Metal Feros, Aeroport, Căile Ferate, MoldCell ș.a., să impulsioneze investigarea Furtului Miliardului, pur și simplu să demonstreze că se poate guverna altfel acest colț de țară guvernat atât de prost atâția ani.
În concluzie: Acum Dodon și-a pus miniștrii săi breji care vor face mai mult, doar pentru lustruirea imaginii lui Dodon la prezidențialele din anul viitor. Acum kremlinezul Dodon a devenit răul cel mai mare. Sunt sigur că până la urmă acest kremilez Dodon o va păți ca Plahotniuc, poate și mai rău (Dodon a uitat cum îi tremurau ițarii în timpul evenimentelor din iunie), dar să nu fie prea târziu. De aceea, este necesară o nouă strategie pentru toate forțele antidodoniste, eurounioniste, inclusiv cu implicarea PDM. Încetul cu încetul trebuie de scăpat de căpușele oligarhice, chiar cu unele riscuri.
—————–———————
Valeriu DULGHERU
Chișinău, Republica Moldova
Noiembrie 2019