„…Cum naiba ne-ați convins să punem botul / La chilul de ulei sau biscuiți /
Și să vă dăm de bună voie votul / Născarea mamii voastre de bandiți. /
Demisionați de mai aveți decență / Și-ntoarceți-vă în grote și noroi. /
Căci țara e în stare de urgență / Nu vrea să mai plătească pentru voi. /
De v-ați recunoscut în cele scrise / Voi hahalere oameni de nimic. /
Voi viruși, bube, jeguri compromise / Hai faceți bine și muriți un pic.”
(Radu Pietreanu. Gânduri și cânturi)
Reformatarea o cer cei apr. 1 milion de votanți ai Doamnei Maia Sandu, care au votat schimbarea. O cer partenerii noștri fideli din Europa. O cere timpul astral la început de acest al treilea deceniu al Mileniului III, la începutul acestui al patrulea ciclu politic. În general, în toate țările democratice ciclurile politice au o alternanță, dar nu cu o așa amplitudine ca în Basarabia: de la o extremă la alta. Aceasta vorbește despre imaturitatea electoratului, care poate fi manipulat, cumpărat cu „chilul de ulei sau biscuiți”. Ei bine, electoratul a ajuns la majorat și începe să se descurce mult mai bine în aceste jungle politice de pe Bâc, deseori parcă special încurcate de unii lideri politici. Vorbeam odinioară despre cele trei cicluri politice în Basarabia din perioada democratică. După guvernarea comunistă de opt ani chiar în centrul geografic al bătrânei Europe după revoluția tinerilor din 7 aprilie 2009 apăruse o luminiță la capătul tunelului. Apăruseră două forțe politice importante pe segmentele de dreapta și centru-dreapta: Partidul Liberal, condus de dl M. Ghimpu, avându-l drept locomotivă pe tânărul Dorin Chirtoacă, care în a. 2007 câștigase Capitala în fața candidatului comuniștilor Vladimir Iordan (în plin regim comunist! A fost primul semnal că ceva se schimbă) și Partidul Liberal Democrat din Moldova condus de tânărul Vlad Filat. Pe segmentul de centru a apărut (de fapt a fost plasat cu un scop bine determinat!) Partidul Democrat al lui Diacov, o veche formațiune politică nesemnificativă ca pondere, care la alegerile din 5 aprilie 2009 luase sub 3%, dar fortificată cu un desant serios pus la dispoziție de generosul Voronin, doar peste mai puțin de 4 luni (în alegerile din 29.07.2009) luase deja 15% (de peste cinci ori mai mult).
Strategii de la Kremlin înțelegeau prea bine că steaua lui Voronin, care, a mirării, a strălucit tocmai opt ani, se stingea, de aceea trebuia să-i fie găsit un succesor. Pentru început trebuiau anihilate cele două forțe serioase (PLDM și PL. De amintit că în alegerile parlamentare din 28.11.2010 aceste două partide eurounioniste luase împreună 44 de mandate: PLDM – 32 și PL – 12). Această funcție a avut-o de la bun început V. Plahotniuc. Vă mai amintiți apariția în lista electorală a PDM pentru alegerile anticipate din 29.07.2009 pe ultimii metri pe poziția a doua a numelui lui V. Plahotniuc (chiar dacă președintele M. Lupu declarase cu o săptămână înainte că V. Plahotniuc face parte din familia Voronin și îl declina). Se simțea că evenimentele din 7 aprilie i-a luat prin surprindere pe ștabii de la Kremlin, care nu erau pregătiți pentru o așa întorsătură rapidă. Candidatura oscilantului și demagogului Marian Lupu nu insufla încredere strategilor de la Kremlin. Dar acest PDM resetat, în special, exponentul lui V. Plahotniuc, nu și-ar fi îndeplinit misiunea (de a distruge germenii noii mișcări naționale proeuropene), dacă nu ar fi exploatat la maxim ambițiile celor doi lideri – V. Filat și M. Ghimpu. Chiar dacă împreună aveau de trei ori mai multe mandate în parlament aceștia s-au lăsat manipulați de abilul în diverse scheme (politice și, în special, economice!) V. Plahotniuc pe parcursul celor trei „alianțe proeuropene”. Cu mâinile lui Filat Plahotniuc a divizat PL-ul lui Ghimpu, împingându-l spre autodistrugere (unde este astăzi acel PL, ediția 2007?). Și cu mâinile lui M. Ghimpu Filat a fost scos pe linie moartă, fiind băgat la pușcărie. Dacă erau uniți Plahotniuc nu le putea face nimic. Scăpând de cei doi adversari politici, prin cumpărare, intimidare și hărțuială V. Plahotniuc ajunsese de la 19 mandate, cât câștigase PDM-ul în a. 2014, la 67 în a. 2018, de la puțin peste 200 de primari în a. 2015 la peste 700 de primari în a. 2019, de asemenea, trăgându-și sub el și președinția . În ultimii ani de mandat Plahotniuc a ajuns să guverneze de unul singur, creatura sa „opozantul” Dadon cedând de câte ori i se cerea. Plahotniuc l-a creat pe Dadon, o slugă a tuturor, un băiat pentru a bate în el, care în acest an a încercat să-l înlocuiască pa Plahotniuc în toate, preluându-i toate schemele frauduloase și structurile de stat, dar nu a putu să se ridice nici la înălțimea bosului său Plahotniuc: „Dodon s-a deprins, fie îl pun în genunchi pe boabe de mazăre, ba în ungher, ba îl trag de urechi în acel Parlament. În general, mai degrabă că a fost mereu un băiat bun de bătut. Dacă se lua cineva de el, repede fugea undeva la Moscova. Tocmai pentru că a fost mereu pro-Moscova, foarte umil în fața Moscovei… Fetița, care a venit, este foarte puternică și, cum se spune, foarte pro-europeană. Adică, Rusia a pierdut Moldova pentru totdeauna”, a comentat recent cunoscutul jurnalist Nevzorov la postul de radio „Ekho Moscova”.
Ei, bine, asta a fost situația în acest ciclu politic din perioada 2009-2020. Prin votul din 15 noiembrie s-a pus începutul unui nou ciclu politic în Basarabia, în care această corabie naufragiată, care mai mulți ani s-a lăsat să fie dusă liber de valurile mării, pe nume Republica Moldova trebuie să acosteze, în sfârșit, la țărmul european. Însă alegerea cu vot masiv a Maiei Sandu în funcția de președinte este bună dar nu și suficientă pentru această schimbare istorică. Pentru promovarea acestei mari schimbări Doamna Maia Sandu are nevoie de sprijin din partea parlamentului. Acest parlament, care numai parlament nu mai poate fi numit, nu poate fi sprijinul Maiei Sandu. Absolut clar că este necesară schimbarea parlamentului, lucru votat și de cei apr. un milion de votanți ai Maiei Sandu și a programului ei.
Ce trebuie de făcut pentru a veni în ajutorul Maiei Sandu? Declanșarea alegerilor parlamentare anticipate este strict necesară. Dar dacă nu ne vom pregăti, bine pregăti, de ele (nu așa cum am mai procedat și în alte dăți, chiar și în recentele alegeri prezidențiale) riscăm să ajungem în noul parlament cu fracțiuni de pe stânga ale lui Dadon, Șor, Usatîi, și doar cu fracțiunea PAS-ului pe dreapta-centru dreapta, care nu va fi în stare să țină piept presiunii de pe stânga. Dați să-i demonstrăm acestui bădăran Dadon, dar și stăpânului său de la Moscova, că uniți suntem de neînvins, capabili să câștigăm alegerile parlamentare anticipate pentru a forma o guvernare eurounionistă și să ne spălăm de rușinea aruncată pe obrajii noștri de alde Dadon, Plahotniuc, Șor ș.a. „membri marcanți ai bandei de interlopi”. Dar pentru a câștiga aceste alegeri cruciale trebuie să ne reorganizăm „armatele”. Pe segmentul de dreapta trebuie să existe doar un singur partid, pentru care să voteze cei peste 35% de unioniști. Să punem presiuni, fiecare pe căile de care dispune, pe liderii partiduțelor unioniste să lase rânza, ranchiuna, frustrările din trecut, și să-și aleagă un lider incontestabil, care să-i unească. Poate ne ajută și președintele Băsescu, care are o anumită influență asupra liderilor partiduțelor de dreapta. Cât de binevenit este îndemnul marelui Mateevici:
„Să ştiţi: de nu veţi ridica / Din sânul vostru un proroc,
În voi viaţa va seca, Zadarnic soarta veţi ruga,
Căci scoşi veţi fi atunci din joc* /Şi-ţi rămânea făr’ de noroc.”
Dacă nu se va realiza această unificare vom „rămânea fără noroc” după alegerile anticipate, fiindcă s-ar putea să apară o nouă majoritate parlamentară mai hidoasă din tot soiul de strânsuri ale psrm, pd, șor ș.a.
Același îndemn vine și către cei de pe segmentul de centru-dreapta. Din cele 3 partide existente – PAS, PPDA și PLDM, toate membre ale Partidului Popular European (cu ce ochi se uită cei din PPE la noi, un punctuleț pe harta lumii cu tocmai 3 partide cu aceeași ideologie!), trebuie să formeze prin unificare doar unul. Se știe că în Basarabia deseori cei care au frânat unificarea forțelor de pe același segment, au fost liderii. În anii 90 au fost Iu(da) Roșca (FPM) și V. Matei (PFD). După 2010 dreapta a fost și mai mult fărâmițată, din cauza liderilor. Acum au apărut condiții extrem de favorabile. Doamna Maia Sandu, câștigând cu un scor fulminant alegerile prezidențiale, conform Constituției, trebuie să părăsească rândurile partidului. Dl Andrei Năstase, care a pierdut lamentabil alegerile prezidențiale, ar trebui să se retragă (așa se procedează în lumea civilizată!). Cât privește PLDM după „alegerea” lui V. Filat în fruntea PLDM, care nu a fost una statutară, la un congres al partidului, cred că au mai rămas forțe sănătoase în acest partid. Astfel, toate cele trei componente intră în concurs fără lideri, liderul fiind ales la un congres unificator de toate cele trei partide. Separate doar PAS are șanse să acceadă în parlament. PPDA și PLDM, în forma în care se află astăzi, nu au nicio șansă. Dar ce va putea face PAS-ul de unul singur împotriva psrm, șor, frânturi de pd? Deci, drept garant al câștigării alegerilor parlamentare anticipate este existența unui singur partid pe dreapta și a unui singur partid pe centru-dreapta.
Îmi dau perfect seama cât de grea va fi această sarcină, luând în considerare și trista istorie de dezbinare a Mișcării de Eliberare Națională în ultimii 30 de ani, dar nu și imposibilă. Liderii partidelor de pe segmentele de dreapta și centru-dreapta, vor trebui să dea dovadă că sunt adevărați oameni de stat, capabili să gestioneze potențialul celor apr. un milion de votanți, care au votat schimbarea. Să uite frustrările de moment, să uite ce ia dezbinat. Să se ierte, dacă cu ceva au greșit unul față de altul. În acest context vin cu minunată lecție de iertare dată de Mitropolitul Antonie de Suroj, care merită urmată: „Înainte vreme,… oamenii se iertau în tăcere, pur și simplu. Cel ce greșise intra pe ușă, iar cel ce avea de iertat îl punea la masă. Se vorbea despre vreme, despre ploaie și pâine… Și așa se înțelegea că tot ce era de iertat era iertat, și tot ce era de spus s-a spus în cele câteva cuvinte: „Dă, Doamne, să fie ploaie!”. Iertau toți: soțiile își iertau soții în tăcere. Așa, supărate, ele tot una făceau: mâncare, spălau, adormeau copiii, iar seara se așezau toți la o masă și rupeau din aceeași mămăligă toți. Mămăliga ceea era pâinea împăcării, căci ce folos să stai supărată?! Iertau, în tăcere. Vecinii se iertau și ei în tăcere. Tăceau mult supărați, nu-și vorbeau o vreme, și apoi, intrau în ogradă și cereau ceva: o sapă, o cană de făină, ceva… Celălalt îi dădea, desigur, și tăcea. Și așa se iertau. În tăcere. Toți iertau, dar nimeni nu-și cerea iertare! Ăsta era semn că nu e nimic de iertat, de spus sau de adăugat. Era semn de pace între oameni… Atât de mult ne-am învățat a arunca cu cuvinte în stânga și-n dreapta, încât au devenit ieftine și nu le mai prețuim…Tăcerile au devenit însă de neprețuit, căci omul care n-are cuvinte, trebuie să-și împlinească vrerea prin fapte!“.
Să ne lumineze Dumnezeu în această cale de izbăvire de răul cel mare – comunism-socialism-hoție-trădare și să revenim pe calea normalității!
————————
Valeriu Dulgheru
Chișinău