Valeriu CÎMPEANU: Versuri

 

LEVITAȚIE

 

Suflete, învolburat de ne-ntrebări

greu de-atâta cer și atâtea zări

cum să te mai port

cu timpul ce mă fură…

nu vezi că zborul meu

s-a transformat în gură

 

SE FĂCEA

 

Se făcea că era

pe când începutul sfârșit nu avea

Era doar infinit

Ațipisei, Doamne, de ce Te-ai trezit …

 

PERPETUA ALERGARE

 

Tot alergând cu veșnicia-n brațe
am dat peste Mine:
dincolo de timp și patimi
cârpeam infinitul cu lacrimi…

—————————-

Valeriu CÎMPEANU

10 decembrie, 2018

Lasă un răspuns