Vai mie,
îi zic iubitei,
am ajuns
să mă tem
de anii mei,
că-s prea mulţi
şi sunt prea grei…
când mă mai întreabă
unii-alţii
de mai ştiu ceva de ei
evit să le răspund
că nu ştiu nici când,
nici unde a rămas
ceva din ei …
Nu am timp de numărat
căci mă cere infinitul
ca să-i aflu tainele
îmbrăcându-i hainele
Nu ştiu mâine ce va fi
de-oi mai fi
or n-oi mai fi…
Poate vântul o mai şti
brazilor mă vă şopti
cât am fost
şi oi mai fi…
—————————-
Valeriu CÎMPEANU