Tudor PETCU: Viata între taină și spectacol (aforisme)

A fi înțelept presupune a răspunde răului cu iubire.

Ajungem să cunoaștem cu adevărat abia în momentul în care suntem în stare să înțelegem.

Cunoașterea este apanajul omului desprins de natura sa sălbatică, dar înțelegerea este cununa ce înnobilează cugetul Ființei aflate în căutarea celei mai bune lumi posibile.

Cei mai mulți dintre noi există, dar puțini sunt aceia care ating idealul artei de a trăi.

Nu putem pretinde că ne integram în dimensiunea spirituală a existenței atâta vreme cât suntem incapabili să aducem spiritualul în concret.

Un moment de pace reprezintă biruința lumii asupra propriei sale stagnări morale

Iubirea în forma ei cea mai pura este un surogat metafizic al dramei sacre a vieții.

Curajul consta în utilizarea inteligentă a blândeții în cele mai dificile situații.Pentru a clarifica sensul propoziției „Eu nu cred” ar fi necesar ca mai întâi să răspundem la întrebarea „În ce cred cei care nu cred?”

Viata este o condiție esențială pentru a exista dar nu suficienta pentru a fi.

Cel mai mare talent pe care îl putem dobândi este acela de a mulțumi atunci când nu primim ceea ce pretindem că dorim.

Omul este una dintre creațiile nobile ale lui Dumnezeu dar nu mulți pot fi oameni pentru că puțini sunt aceia care pot înțelege limba lui Dumnezeu.

Nu pot spune că l-am înțeles pe Dumnezeu dacă nu l-am înțeles pe omul de lângă mine pentru ca omul de lângă mine a fost trimis de Dumnezeu în viata mea.

—————————–

Tudor PETCU

București

Lasă un răspuns