Titlul revistei e foarte sugestiv. Exprimă dorința de cuprins cu tematici religioase. „Dumnezeu-Fiul și Iubire universală”. Logosul (în greacă: λόγος din λέγω = eu spun) este esența Divinității.
În filosofia antică, „Logosul” era un termen care denumea „Rațiunea cosmică”
Aristotel a folosit termenul pentru a defini discursul rațional.
Sufismul, un curent, o dimensiunea interioară, mistică a Islamului, folosea termenul de „Logos” pentru a desemna antiteza dintre non-creat și creat, între Divinitate și Om.
„Logosul”, în accepțiunea ortodoxiei, are o încărcătură teologică de o mare forță. Iisus-Cuvântul, ziditor și după întrupare: mântuitor!
„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Acesta era întru început la Dumnezeu.” (Ioan 1: 1-3)
Dumnezeu-Tatăl împreună cu Iisus Hristos, Logosul și cu Sfântul Duh, întregind Sfânta Treime, au zidit întreaga Lume și pe Om, coroană și sacerdot al creației.
Dumnezeu-Tatăl ne-a arătat multă iubire, pe însuși Fiul Său L-a trimis în Lume ca om și L-a dat morții pentru mântuirea noastră. „Că aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât şi pe Fiul Său cel Unul-Născut L-a dat, ca tot cel ce crede întru El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).
Cuvântul s-a întrupat venind întru ale Sale, în lumea Sa, care din păcate, era în păcat. Nu a fost bine primit de ai Săi. Celor ce cred în El le-a dat forța să devină fii ai lui Dumnezeu. Iisus a pătimit pentru noi. Sf. Grigorie de Nissa a spus: „După ce moartea intrase în lume prin neascultarea unui om, a fost izgonită prin ascultarea altui Om. Iată pentru ce S-a făcut ascultător până la moarte: ca să vindece prin ascultare păcatul neascultării şi să nimicească prin învierea Sa moartea, care intrase în lume prin neascultare”
„Vrăjmaşi fiind — a spus Sfântul Apostol Pavel — ne-am împăcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său” (Rom. 5, 10 şi II Cor. 5, 18). Dar din păcate… omul a continuat să păcătuiască.
Dumnezeu, întruchiparea Iubirii, nu ne-a lăsat pradă decăderii, prin Pronie dorește să ne ridice la puritatea de început.
Al doilea termen al numelui revistei: „Agape” este al patrulea cuvânt din cele care desemnează, în limba greacă, „iubirea”: έρως (eros), φιλία (philia), στοργή (storge) şi αγάπη (agape).
Total diferit de „patimă” de „spontaneitatea duioasă” şi de „ataşamentul firesc”, agape, este un „sentiment care se conturează cu ajutorul raţiunii”.
Sfânta scriptură, dă cuvântului „agape”, prin profunzimea viaţii spirituale, valoare de dragoste universală. Dragoste manifestată faţă de Dumnezeu, faţă de semeni dar şi faţă de dușmani. „Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?” (Matei 5, 46)
„Agape” se manifestă şi în iubirea Lui Dumnezeu pentru om. „În aceasta am cunoscut iubirea: că El Şi-a pus sufletul Său pentru noi, şi noi datori suntem să ne punem sufletele pentru fraţi. Iar cine are bogăţia lumii acesteia şi se uită la fratele său care este în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu?” (1Ioan 3, 16 – 17)
Numai cu fapta iubirii şi cu adevărul ne putem apropia de Împărăţia Lui Dumnezeu.
„Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul.” (1Ioan 3, 18)
„Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu. Cel ce nu iubeşte, nu a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4, 7—8).
Deosebit respect pentru fondatorii și truditorii revistei „Logos & Agape”
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
——————————–
Teodor MEȘINĂ
30 iulie, 2018