Am trăit niște clipe emoționante urmărind pe micul ecran concertul de adio al Filarmonicii israeliene sub bagheta unicului, celui mai drag dirijor permanent din ultimii 50 de ani, maestrul Zubin Mehta. Pentru orchestra israeliană a fost un mentor, un conducător, dirijorul care a purtat spre culmile cele mai înalte filarmonica Israelului prin toate țările lumii, pe scenele cele mai selecte unde era învitat cu respect și adorație.
Pentru publicul din Israel, Zubin Mehta înseamnă și mai mult, mult mai mult decât un mare muzician.

Nouă, iubitorilor de muzică bună, sau pot spune populației israeliene în totalitate, maestrul a fost un prieten apropiat, un membru de familie, un cetățean de onoare.   Atașat de țara noastră de o jumătate de veac la bine și la rău, Zubin Mehta nu ne-a părăsit niciodată atât la marile festivități, în zilele de sărbătoare, cât și în clipele cele mai grele. Ca un ostaș devotat, maestrul Mehta a fost prezent în țară la toate încercările grele, în toate războaiele israeliene, ne-a liniștit cu prezența sa până și în zilele și nopțile grele când orașul Tel-Aviv și tot centrul țării a trăit sub bombardamentele rachetelor Skud lansate asupra noastră dinspre Irakul lui Sadam Husein.

L-am văzut prima oară cu multe decenii în urmă, dirijând la București în cadrul festivalului „George Enescu”. Tot orașul era plin cu afișe mari reprezentând pe tânărul dirijor frumos ca un zeu, cu pletele revârsate peste gulerul cămășii,  cu mâinile ridicate spre cer și bagheta magică care avea să-l ducă spre cucerirea lumii. Era imaginea vie a lui Ikarus înălțându-se spre soare. Timpul a dovedit deplina sa reușită: a cucerit într-adevăr lumea, a adus omenirii Focul sacru al Muzicii. Iar împreună cu el s-a ridicat și și-a luat zborul în viața artei muzicale și Filarmonica Israeliană.

Datorită talentului, a muncii plină de abnegație și a iubirii necontenite dintre dirijor și orchestră, devenite un singur corp, un singur suflet. Această simbioză dintre dirijor și orchestră a constituit secretul marilor lor succese. În cei 50 de ani de „împreună”  maestrul ne-a lăsat o mulțime de amintiri prin omniprezența sa în viața israelienilor. În 1991 eram deja de 10 ani cetățeni israelieni, eu și familia mea,  am avut destul timp să vedem și să auzim despre diferite momente grele cauzate de atentate teroriste. Totuși primele rachete irakiene care au căzut foarte aproape de casa noastră într-o noapte senină de primăvară ne-au scos din starea de echilibru,  pot spune cu sinceritate că eram speriați. Stăteam toată familia adunată în salonul camuflat, cu ochii pe ecranul televizorului, pentru a asculta știri, pentru a primi îndrumări. În primele ore ale dimineții s-au putut vedea niște gropi provocate de rachetele căzute în timpul nopții, iar în jurul locurilor avariate era un grup de persoane care apreciau pagubele. Am recunoscut pe primarul orașului Tel-Aviv, mitologicul Shlomo Lahat z.l., însoțit de către prietenul credincios Zubin Mehta, care s-a urcat în primul avion pentru a fi aici, în mijlocul evenimentelor, ca un membru din familia israeliană. Și deoarece acest urât minirăzboi a ținut două săptămâni până în prima zi simbolică de Purim,  populația și-a continuat viața normală la locurile de muncă, iar nopțile continua viața cultural-artistică, spre încurajarea populației între două alarme.

Continue reading „Hedi S. SIMON: Despărțirea de Zubin Mehta” →