CARTE DE IDENTITATE

 

Eu vin din locul unde brazii cântă,
Urcând semeți vârfuri spre cer,
Iar doina murmură preasfântă,
Cu apa nesecată de izvor.

 

De acolo… unde brâul vieții
Stă așezat pe porți de dor,
Iar crucile din glia sfântă,
Se iscălesc: ION, VASILE,

 

NICANOR…

 

Aici țăranu-și ia căciula-n mână,
Și-n dreptul inimii o duce…
Smerit își pleacă fruntea când se-nchină.
Și cu nădejde-și face cruce!

 

Bobul de grâu se leagănă sub soare…
Iarba s-avântă până la genunchi,
Lumina dimineții se așterne în fuioare,
Iar brazii se măsoară după timp.

 

Pe umeri, neamul meu, cară povara’…
De-a fi urmașii marilor străbuni,
Ce-au apărat cu brațul tare țara.
Scăpând-o de puhoaiele acestei lumi.

 

În dreptul numelui meu scrie românește.
Numele tatălui: Român.
Româncă era mama care odihnește…
Româncă sunt și-așa voi să român!

 

ÎNȚELES  ARHAIC

 

Mama când eram copil în fașă,
Și-a dorit ca eu să fiu un domn!
Și-a ales cu mâna-i tremurândă…
Pentru mine, o hârtie și-un creion.

 

Tompu’-a depănat bune și rele…
Iar când m-am trezit ca dintr-un somn,
Am putut pricepe ce anume, credea mama…
Că va’ să însemne… Să fii domn! Continue reading „Viorica CORNEA: Înțeles arhaic (poezii)” →