Aş iubi…când să iubesc?!
Aş iubi! Dar sunt prea tânăr, mă gândesc că mai e mult,
până vine iarna vieții când la sobă, moțăind
voi citi din carte, versuri, scrise de-un poet… cândva,
despre ce a fost iubirea, despre cum fu viața sa!
Acum râd când văd amorul cum se plimbă legănând,
cum cerșește sărutări până acum necontenit
nu mi-e poftă, nici dorință s-ascult vorbe de iubire,
Este timp! Anii-mi sunt tineri…voi iubi cândva-neştire…
Azi, admir gradina, fluturi…mă voi odihni-n livezi,
nu am timp de râs cu chipuri ce-mi zâmbesc cu ochii verzi
sunt prea tânăr…şi roşesc când la braț văd amorezii,
ce se gudură întruna şi se zbenguiesc ca iezii.
Dați-mi voie, prin livezi încă vreau să rătăcesc
şi la braț cu a mele vise să alerg şi să trăiesc,
într-o dulce nepăsare, să culeg crinul curat
flori de iris, flori de lotus…că sunt suflet nepătat.
Ce se-aude? Este iarnă?! Doamne, ai făcut ‘nadins!
Unde-mi este trupul tânăr, de ce părul mi-este nins?
Când trecură anii vieții, când am râs de-atâtea ori,
De ce Doamne, scuturi floarea şi o laşi fără culori?
Dar…vă rog! Doamne Sfinte! pune lângă mine milă,
Prea e clipa trecătoare, inima mi-este copilă,
Lasă-mi timp! De ce e grabă lemnu-n sobă să ascult
Împiedică-mă de a plânge, lasă-mi clipa…
…n-am iubit…
——————————–
Vasile COMAN
Fânari
3 iunie, 2018
